Ca la Rio

Cum de o luna si ceva nu mai lucram impreuna si avem job-uri la firme diferite, eu si Razvan alocam seara pentru povestile cu ultimile noutati din zi. Aseara vorbind de o cunostinta comuna, Razvan a fost inspirat sa imi descrie machiajul "Era ... ca la Rio, mai frate".

Din pacate sunt multe femei care cum pun mana pe fard, fond de ten, pudra si ruj reusesc sa-si faca un fel de pictura rupestra sau mai bine zis o masca a la Joker. Pe langa faptul ca folosesc numai culori nepotrivite, le folosesc abundent si dau pe langa. Ca si cum si-ar machia ochii in gura si vice versa.

E normal, ca nu toata lumea s-a nascut invatata sau cu un simt artistic ceva mai dezvoltat, dar ochii are toata lumea si cred ca oglinzile sunt disponibile oriunde: de la ecranul telefonului, la vitrine, masini, lifturi, baie, pana la ecranul laptop-ului etc.

De multe ori am vrut sa ii spun persoanei respective ca e usor cam portocalie-rosie-verde-albastra, dar ma bufnea rasul. Initial ma gandeam la un paun, dar paunul arata bine asa colorat. Dar asa e, sunt persoane care te transpun direct la carnavalul de la Rio numai cand le privesti. 

De ce să mă intereseze?

Fiecare e construit dintr-un alt aluat. Niciodată nu poţi să pui egal nici pe reacţie, nici pe gest, nici pe comportament, aşa că e normal ca fiecare să creadă că felul lui de exprimare în unele situaţii mai mult sau mai putin limită, este perfect.

Dar ce te faci când stilul tău creează de fapt, mai multe probleme? Şi că în loc să rezolvi, mai mult te afunzi în rahat? Cum îţi dai seama că ai luat-o pe arătură?

Am întâlnit persoane care cred că prin replicile date, gen: "aşa şi", "şi ce mai ai de zis", "acum, ce mai vrei", "dar crezi că îmi pasă că..", "de ce să mă intereseze asta?", spuse pe un ton uşor piţigăiat şi zeflemitor nu fac decât să arate incompetenţa. Când văd astfel de reacţii, am impresia că vorbesc nu cu un adult trecut prin facultate, ci cu un copil de 5 ani hotărât să te enerveze.

Îmi pun pofta-n cui!

Aproape un an de zile strângi bani, vise, idei şi nu în ultimul rând zile de concediu pentru marea escapadă. Şi când vine ora zero, când îţi pui bagajul în cală şi te aşezi confortabil pe scaun, îţi bagi căştile în urechi şi aştepţi să vezi dacă până la urmă îţi iese inima din piept de fericire. 

Ai 10 zile la dispoziţie să te fericeşti cu ce îţi pofteşte sufletul, să te trezeşti la ce ora vrei, să mănânci la 5 dimineaţa, să dormi în nisip, să inghiţi puţină apă de mare, să te usture nasul de la soare şi să mergi pe şapte cărări pe drumul spre cameră. 

Că așa zice lumea

Asta e o scuză bună pentru cei care nu vor să gândească sau poate au renunțat să o facă, iar asta nu aduce nimic bun. Mi-am dat seama astăzi că de fapt noi românii ne pricepem atât de bine la copiat, ca nimeni alții. 

Oamenii copiază încă de la naștere și urmează același spirit de haită, turmă. Imităm gesturile părinților, apoi ale prietenilor pentru a fi acceptați în grup, iar la școală copiem la lucrări să fim în rând cu lumea, că doar așa fac toți, nu?

Numai că ajuns la un punct prost: nu muncim că așa face toată lumea, mințim și bârfim că așa face toată lumea, nu îi ajutăm pe alții că așa face toată lumea, nu aruncăm la coș, ci pe jos că așa face toată lumea, nu luăm apărarea nimănui că așa face toată lumea și lista asta rea o pot continua.

Ca găina în mijlocul grămezii

E imposibil să nu găseşti undeva în lumea asta pe cineva care vine în ajutorul tău cu o tolbă de sfaturi, pe care oricum nu le-ai cerut şi nu le-ai fi cerut în vecii vecilor.

Întotdeauna trebuie să fie un Gică contra care ştie el mai bine cum stă treaba şi să îţi spună cum ar fi făcut el dacă ar fi fost în locul tău. Tocmai că Gică ăla nu e în locul tău, aşa că mai bine faci cum te taie capul, că Gică ăla vorbeşte din poveşti de adormit copii.

Personalitatea dăunează grav carierei

”Nu exista un cliseu mai mare in psihologia resurselor umane decat ideea potrivit careia increderea ridicata in propriile forte este cheia succesului in cariera. A venit timpul sa demontam acest mit.

De fapt, lipsa increderii in sine iti va aduce mai degraba succesul, decat esecul", spune Thomas Chamorro-Premuzic, profesor de Business Pshychology la UCL (University College London).

Angajatii cu incredere mica accepta mai bine feedback-ul negativ din partea sefilor si a colegilor. Acestia accepta criticile si le transforma in lucruri pozitive, scrie Business Insider.

Este teoria ideală pentru cei spălați pe creier sau în curs de spălare, și mai ales pentru cei care au impresia că așa om până la ei nu a mai văzut pământul. După ce că dai de oameni din ce în ce mai slabi pregătiți (vezi rezultatele de la BAC 2012, care sunt la fel de frumoase ca cele din 2011) trebuie să mai vină și un mega jurnalist pregătit și cunoscător în toate domeniile posibile și imposibile să îți dea secretul succesului.

Punct

În ultima perioadă nu m-am simțit acaparată, ci pur și simplu sugrumată de anumite idei, lucruri, păreri care nu erau ale mele. Am așteptat să treacă, dar așteptarea asta m-a lăsat fără chef, fără somn și fără inspirație. Până și aici îmi era urât să intru și să scriu, îmi era urât și să mă uit la statistici sau să verific ceva. Ajungem să ne consumăm pentru alții mai mult decât pentru noi, dar ne gândim că așa poate contribuim și la fericirea și bunăstarea noastră. 

Am fost învățată să nu bag în seamă lucrurile care mă deranjau, vorbele urâte și mai ales oamenii proști. Sunt oameni cărora nu ai cum să le arăți că mintea lor e plecată și toată strădania nu face decât să le întărească ideile tâmpite. Și când simți că nu mai vrei să înghiți, ce faci? Pui frână, se aprinde beculețul roșu, te mai gândești dacă mai poți să pornești la drum, iar dacă sunt prea multe gropi, oprești și o iei la picior.

Așa am făcut și eu. Am pus punct și parcă de atunci simt libertatea cum îmi șuieră pe la urechi. Și tare bine e!

Voi ați avut momente când ați simțit nevoia să spuneți nu, să trageți linie și să o luați pe altă cale? 

De ce ne place prostia?

Din păcate întrebarea asta am început să o pun din ce în ce mai des și nu numai mie, ci majoritatea oamenilor apropiați. Nu înțeleg de ce ne place prostia atât de mult, încât o păstrăm, o spălăm, o îngrijim și o ajutăm să se facă și mai mare.

Ce vrei să te faci când o să fii mare?

Cine nu s-a visat măcar o dată în viață șef?! Dacă îi întrebi pe cei care termină  (dacă termină acum) bac-ul ce vor să se facă, ce meserie, ce carieră să urmeze, toți spun că vor să fie șefi, directori, manageri, boși, cei mai tari din curtea școlii. 

Toată lumea se crede bună pentru un astfel de post, dar toată lumea uită cu nu toți ne-am născut să conducem lumea. 

Concluzie

Corporate culture is about integrity.

It is about aligning the shared values and common behavior of employees. In the context of the forces at work, corporate culture should be collaborative, cultural, and creative. It should transform the lives of employees and empower employees to transform the lives of others. By building their integrity, companies can compete in the talent market, improve productivity and the consumer interface, and manage differences. Marketing its values to employees is as important as marketing the mission to consumers.

* Philip Kotler, Marketing 3.0

Spiridușul din casa mea

Noi avem în casă, pe lângă o șoricică grasă, un spiriduș... Treaba e că pe spiridușul ăsta eu nu l-am văzut niciodată, Răzvan mi-a zis de el, când l-am întrebat cine a făcut patul.

Din când în când, spiridușul ne mai face o vizită, nu știm niciodată când vine, nu ne anunță, nu ne lasă bilețele sau felicitări. Nici măcar nu ne face prăjituri. Știm însă că a fost la noi după ce vedem patul făcut.

Snooze

Am senzația de câteva săptămâni că timpul nu îmi mai ajunge! Am impresia că ora nu mai are 60 de minute, aproape că sunt sigură de asta. Nu înțeleg unde naiba zboară secundele astea așa repede, cum nu apuci să mai faci nimic, că te trezești la miezul nopții.

Am obosit să alerg după timpul ăsta care și-a luat mașină nouă cu mii de cai putere și eu mi-am rupt sandalele încercând să mă țin după el. 

Ora de educație civică

Stăteam de vorbă cu mama, acum 10 minute. Ea tocmai se întorcea din oraș (Urziceni). În fața blocului un copil, nu pot să îi spun băiețel că avea cel puțin 70 de kilograme, de mai bine îl săreai decît să îl ocolești, tocmai luase un băț în mână să bată un cățel ce dormea la scară. Precizez că băiețelul nu stă în același bloc cu mine, mai bine zis cu mama. Nu știu unde stă și din păcate nu știu cine e.

Când mama l-a rugat să lase cățelul în pace, am auzit și eu replica din telefon : Ce ai fă?

Vă spun un secret

Îmi place să fac pe spionul, pe detectivul sau pe ceva asemănator. Nu știu dacă e ceva rămas din copilărie, din câte îmi aduc aminte nu vroiam să mă fac polițist, detectiv, ci vroiam să fiu doctor. 

Nu sunt ca babele alea urâcioase care se uită tot timpul pe vizor, care deschid ușa să te întrebe ceva de mai ai puțin și leșini de la sperietură, sau care te țin de vorbă în fața ușii doar să mai afle câte ceva. Sunt ceva mai discretă și inofensivă.

De la căldură îți pică ... nasul

Vă bucurați că vine căldura! Da, și eu, chiar de două ori! O dată că e cald și scap de hainele în plus și mai ales că o să simt iar parfumuri diverse. Aceeași problemă o am în fiecare an: în orice mijloc de transport pute!

Din păcate nu putem să dăm vina pe RATB, Metrorex sau pe firmele cu autocare și microbuze, sau pe oamenii care se ocupă de ele, ci trebuie să dăm vina pe cei de lângă noi. Nu pot să înțeleg de ce e greu dimineața să te speli îaninte să pleci la muncă! Vrei să faci economie la apă, la săpun, vrei să vină factura la întreținere mai mică? Nu te costă mult dacă folosești măcar 3 litru de apă pe zi doar pentru a te spăla, iar un săpun costă între 1 leu și 5 lei.

A motiva sau a nu motiva?

Se pare că în ultima vreme se simte o nevoie acută să se vorbească despre nevoile unei companii, angajaţilor şi să nu uităm şi de clienţi.

În urma unui studiu realizat în mai multe companii s-a întocmit o listă cu posibile modalităţi de a motiva angajaţii.

Lumea nu ştie!

Ce? Bună întrebare...Lumea nu ştie multe, dar eu vreau să mă refer la un singur lucru.

Noi (vorbesc aşa ca nu cumva să se simtă cineva lezat) NU ştim să apreciem ce ne place. Vedem ceva frumos, deştept şi devreme acasă şi trecem cu indiferenţă. Nu ştim să facem o simplă diferenţă între ce e bun şi ne place şi ce e prost, nasol, iac, naşpa şi nu ne place.

Vrei să ai succes la femei?

Poate nu mă crezi, dar până la sfârşitul articolului vei învaţa cum să reuşeşti! Aşa că, citeşte cu atenţie!

Te-am prins?

Specialistul în ţevi

De ce toţi meşterii au nevoie de multe ore, uneori chiar de o zi întreagă doar să schimbe o ţeavă din pexal de doar 30 de centimetri?

Toţi instalatorii sunt cei mai buni, oricine a fost înaintea lor şi a făcut o lucrare, a schimbat o teavă, un robinet, o baterie....etc nu a făcut treabă bună! Cum deschide uşa să vadă unde e problema auzi: Aaaa! Pâai ce e aici? Aoleu! Cine a făcut pe aici habar nu avea!

NU-mi place TAG-ul!

Nu ştiu cum sunteţi voi, ăştia de aveţi conturi pe Facebook, lăsând la o parte pozele dubioase care apar şi degeaba le dăm spam, dar mie nu îmi place să îmi dea cineva TAG.