Îmi place să fac pe spionul, pe detectivul sau pe ceva asemănator. Nu știu dacă e ceva rămas din copilărie, din câte îmi aduc aminte nu vroiam să mă fac polițist, detectiv, ci vroiam să fiu doctor.
Nu sunt ca babele alea urâcioase care se uită tot timpul pe vizor, care deschid ușa să te întrebe ceva de mai ai puțin și leșini de la sperietură, sau care te țin de vorbă în fața ușii doar să mai afle câte ceva. Sunt ceva mai discretă și inofensivă.
Chiar dacă mă plâng de aglomerație, nu cred că aș putea să trăiesc decât într-un oraș mare, agitat, energic, poate și din cauză că îmi pierd răbdarea destul de repede. Dar să revenim la turma noastră...de detectivi....
A venit timpul să vă spun secretul cel mare: îmi place să-mi urmăresc vecinii. Am observat că nu sunt singura și că trebuie să ai un ritual. Nu îi urmăresc pe cei din blocul meu, doar pe cei din blocul de vizaviz.
În fiecare dimineață la 7:15 îmi iau cafeaua cu vecina de la etajul 7. Îi place să fumeze o tigară pe stomacul gol și să își guste cafeaua pe geam, în timp ce părul încă îi este ciufulit. Peste 10 minute vecina de la 2 termină de făcut pachețelul pentru fata care urmează să plece la școală și pentru soțul care iese din bloc la 7:35 negreșit. Ea poartă tot timpul o uniformă, cred că lucrează undeva unde așa îi este impus, cu toate că mă gândeam că e educatoare sau învățătoare. Îi stătea mai bine așa.
Seara și uneori în week-end îi zăresc pe tinerii de la 6, stau pe balcon, fumează și probabil își fac planuri de viitor, așa cum facem și noi atunci când mă instalez în bucătărie la gătit.
Bătrâneii de la 5 iau o gură de aer de la 6 după-amiaza, uneori mai devreme dacă nu e prea cald, iar vecina de la 2 din dreapta scoate cățelul la plimbare la 8 dimineața.
De câteva zile nu mi-am mai zărit prietena de cafea, primul gând a fost că și-a pierdut locul de muncă, acum dimineața nu mai văd nici măcar lumina aprinsă. Poate e plecată temporar sau poate s-a mutat. Nu mi-am pierdut speranța că ne vom zice Neața iar, la aceeași oră, prin aceleași mișcări timide ale capului... până atunci beau cafeaua singură.
Haaaaaa :)
RăspundețiȘtergereGenial!!! De cand visez la ceva de genul... eu nu am cum deoarece blocul meu are un parter f inalt din cauza de magazin, iar blocul din spate e mai jos... gen am vedere intre etaje (mai stau si la etajul 1...). In partea din fata a blocului nu e nimic decat soseaua asa ca... ghnionul meu. In schimb mama imi zice mereu sa nu mai umblu dezbracata prin casa pt ca vecinii din spate, pot vedea la noi. Pai ori nu se mai uita, ori se multumesc cu ce vad... aia e, ghinionul lor :D
RăspundețiȘtergereSi eu stau la 3 si se vede cu usurinta la mine in casa daca nu am draperia trasa. In schimb la bucatarie e imposibil sa tin geamul inchis mai ales acum, iar vecinul de la sapte din stanga trage cu ochiul sa vada ce manancam! :)) Parca nu te mai simti asa singur, chiar daca nu ii cunosti, ii consideri de-ai casei...
ȘtergereCred ca in fiecare dintre noi se ascunde un mic spion. Mie imi place cand trec noaptea cu masina pe langa case si se zareste putin din interiorul camerelor luminate. Vezi, daca esti vigilent, si ce emisiuni urmareste lumea la televizor :) Ce bine am duce-o intr-o tara in care oamenii nu stiu ce-s alea garduri si perdele! :)
RăspundețiȘtergere