Cum să scoţi tag-ul

De când am pus articolul (Nu-mi place tag-ul) în care mi-am exprimat sentimentele despre funcţia Tag din Facebook, nu este zi în care cineva să nu caute pe google sau mai ştiu eu unde cum, să scoată Tag-ul. Deci se pare că nu am fost si nu sunt singura care nu doreşte să apară în pozele cu pisici, pantofi, bluze, chiloţi sau muţunei pe Facebook.

Aşa că dragilor, haideţi să vă explic şi cum să daţi remove la Tag din moment ce vă deranjează aşa tare.
Pasul 1: Daţi click pe poza cu pricina
Pasul 2: Click pe Options --> Report/Remove tag

Pasul 3: Vă alegeţi ce opţiune vreţi, adică fie îi daţi simplu remove, fie reportaţi la tata Mark.

Şi uite aşa am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea mea! Spor la destag-uit!

Îmi pun pofta-n cui!

Aproape un an de zile strângi bani, vise, idei şi nu în ultimul rând zile de concediu pentru marea escapadă. Şi când vine ora zero, când îţi pui bagajul în cală şi te aşezi confortabil pe scaun, îţi bagi căştile în urechi şi aştepţi să vezi dacă până la urmă îţi iese inima din piept de fericire. 

Ai 10 zile la dispoziţie să te fericeşti cu ce îţi pofteşte sufletul, să te trezeşti la ce ora vrei, să mănânci la 5 dimineaţa, să dormi în nisip, să inghiţi puţină apă de mare, să te usture nasul de la soare şi să mergi pe şapte cărări pe drumul spre cameră. 

De ce avem nevoie de asistente?

De ce avem nevoie de asistente? Cred că oricum e o întrebare retorică. Vorbesc de asistentele de la TV. Culmea e că sunt pline televiziunile și emisiunile de ele, însă numai unde ai nevoie de ele nu dai, adică prin spitale. 

Parcă prima asistentă a fost Tanța din emisiunea lui Teo Trandafir, la Pro TV, pe vremea când încă mai avea succes, apoi a luat-o pe Nicoleta Luciu și tot așa...cred că erau mai mulți asistenți pe platou decât invitați. Apoi a intrat în pas cu moda și Antena 1, dacă nu mă înșel.

Punct

În ultima perioadă nu m-am simțit acaparată, ci pur și simplu sugrumată de anumite idei, lucruri, păreri care nu erau ale mele. Am așteptat să treacă, dar așteptarea asta m-a lăsat fără chef, fără somn și fără inspirație. Până și aici îmi era urât să intru și să scriu, îmi era urât și să mă uit la statistici sau să verific ceva. Ajungem să ne consumăm pentru alții mai mult decât pentru noi, dar ne gândim că așa poate contribuim și la fericirea și bunăstarea noastră. 

Am fost învățată să nu bag în seamă lucrurile care mă deranjau, vorbele urâte și mai ales oamenii proști. Sunt oameni cărora nu ai cum să le arăți că mintea lor e plecată și toată strădania nu face decât să le întărească ideile tâmpite. Și când simți că nu mai vrei să înghiți, ce faci? Pui frână, se aprinde beculețul roșu, te mai gândești dacă mai poți să pornești la drum, iar dacă sunt prea multe gropi, oprești și o iei la picior.

Așa am făcut și eu. Am pus punct și parcă de atunci simt libertatea cum îmi șuieră pe la urechi. Și tare bine e!

Voi ați avut momente când ați simțit nevoia să spuneți nu, să trageți linie și să o luați pe altă cale? 

De ce ne place prostia?

Din păcate întrebarea asta am început să o pun din ce în ce mai des și nu numai mie, ci majoritatea oamenilor apropiați. Nu înțeleg de ce ne place prostia atât de mult, încât o păstrăm, o spălăm, o îngrijim și o ajutăm să se facă și mai mare.