E drăguţ să fii drăguţ faţă de cei drăguţi

6 septembrie 2012

Îmi pun pofta-n cui!

Aproape un an de zile strângi bani, vise, idei şi nu în ultimul rând zile de concediu pentru marea escapadă. Şi când vine ora zero, când îţi pui bagajul în cală şi te aşezi confortabil pe scaun, îţi bagi căştile în urechi şi aştepţi să vezi dacă până la urmă îţi iese inima din piept de fericire. 

Ai 10 zile la dispoziţie să te fericeşti cu ce îţi pofteşte sufletul, să te trezeşti la ce ora vrei, să mănânci la 5 dimineaţa, să dormi în nisip, să inghiţi puţină apă de mare, să te usture nasul de la soare şi să mergi pe şapte cărări pe drumul spre cameră. 

Ziua 9 e uşor tragică, priveşti în gol şi faci o retrospectivă. Ziua 10 se lasă cu nod în gât şi ochi aproape înlăcrimaţi. Cel mai greu e atunci când pui ceasul să sune pentru a doua zi dimineaţa şi te gândeşti cu groază la trafic, cu ce te îmbraci, ce mananci, şi că trebuie să stai lipit de un scaun şi un birou. 

Nu putem să ne mutam cu munca, cu birouri, cu calculatoare şi chiar cu şefi cu tot, undeva unde parca stresul e mai frumos? Am câteva propuneri pentru asta, ce spuneţi?






Şi în pauza de masă/cafea/ de la ora 5 să servim ceva colorat...


Cam aşa ar arata biroul perfect pentru mine! 

Gata cu visarea ne întoarcem la lucruri serioase şi tare aş vrea să stiu cum ar arata birourile voastre de/din vis!

2 comentarii:

  1. Vai .. m-ai pus pe ganduri :).. Sunt unele chestii pe care de ani de zile imi propun sa le fac , defapt nu sunt chestii.. sunt vise :) .. mi-am dat seama acum , si de cateva zile , ca am uitat complet de ele ..trist .

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte trist ca ai uitat de ele, dar acum ca ti-ai amintit poate faci ceva, poate iei masuri. O zi frumoasa iti doresc!

    RăspundețiȘtergere