Îmi pun pofta-n cui!

Aproape un an de zile strângi bani, vise, idei şi nu în ultimul rând zile de concediu pentru marea escapadă. Şi când vine ora zero, când îţi pui bagajul în cală şi te aşezi confortabil pe scaun, îţi bagi căştile în urechi şi aştepţi să vezi dacă până la urmă îţi iese inima din piept de fericire. 

Ai 10 zile la dispoziţie să te fericeşti cu ce îţi pofteşte sufletul, să te trezeşti la ce ora vrei, să mănânci la 5 dimineaţa, să dormi în nisip, să inghiţi puţină apă de mare, să te usture nasul de la soare şi să mergi pe şapte cărări pe drumul spre cameră. 

Ca găina în mijlocul grămezii

E imposibil să nu găseşti undeva în lumea asta pe cineva care vine în ajutorul tău cu o tolbă de sfaturi, pe care oricum nu le-ai cerut şi nu le-ai fi cerut în vecii vecilor.

Întotdeauna trebuie să fie un Gică contra care ştie el mai bine cum stă treaba şi să îţi spună cum ar fi făcut el dacă ar fi fost în locul tău. Tocmai că Gică ăla nu e în locul tău, aşa că mai bine faci cum te taie capul, că Gică ăla vorbeşte din poveşti de adormit copii.

Ce vrei să te faci când o să fii mare?

Cine nu s-a visat măcar o dată în viață șef?! Dacă îi întrebi pe cei care termină  (dacă termină acum) bac-ul ce vor să se facă, ce meserie, ce carieră să urmeze, toți spun că vor să fie șefi, directori, manageri, boși, cei mai tari din curtea școlii. 

Toată lumea se crede bună pentru un astfel de post, dar toată lumea uită cu nu toți ne-am născut să conducem lumea.