- Ce-o fi făcând cu banii, nu ştiu!
- Da, că doar are 7 şi cu 3.... 11 milioane!
Ne bufneşte râsul şi încercăm să ne facem că nu am auzit. E imposibil!
După ce că microbuzul mirosea de parcă ar fi murit 4 oameni în el şi îngropaţi tot acolo, la fiecare cuvânt scos de vecinii din spatele nostru venea un caca-spray puternic de ceapă.
Era de abia 10 jumătate şi ne gândeam cum pot unii la prima oră din zi să deguste o grădină întregă de ceapă. Mersul până acasă e foarte distractiv, iar acum a fost mai ceva ca niciodată. De fapt, chiar îmi era dor să am în spatele meu un cuplu aşa de ciudat. Erau din Bucureşti şi veneau la rude, într-o comună în apropiere de Urziceni. Din câte ne-am dat seama şi nu numai noi, ci toată lumea, trebuia să se găsească la autobuz şi cu fina lor, care surpriză: s-a dus la altă autogară, dar care avea curse în aceeaşi direcţie.
Tot drumul, deliciosul cuplu de 60 de ani a făcut mii scenarii: dacă nu ne întâlnim; de ce i-ai spus să ne vedem la părculeţ; dacă nu ştie care părculeţ; dacă s-a supărat pe noi şi nu mai vine; dacă păţeşte ceva; totuşi dacă autobuzul nu are acelaşi traseu; dacă îi spune mamei că nu am vrut să o aşteptăm; dacă ne spune Margaretei că nu ni s-a spart ţeava.... După ce ne chinuiam să ţinem pasul cu imaginaţia lor debordantă au ţesut o intrigă demnă de telenovele.
Şi-au analizat fina, au început să îşi aducă aminte de lucruri mai puţin plăcute din trecut, au sunat la toate rudele să le pună la punct cu ultimele noutăţi, până când plănuiseră să spună un secret legat de banii femeii în cazul în care aceasta ar fi fost foarte supărată şi ar fi făcut scandal.
Mi-am dat seama că erau plictisiţi, dar nici chiar aşa încât să facă o drama din asta. Poate asta e şi motivul pentru care vedem mereu pe la ştirile de la ora 5 toţi moşuleţii înjunghiaţi, bătuţi sau mai ştiu ce crime pasionale. Ar trebui să facem un program educativ, informativ, etc şi să îi punem să facă ceva. Poate mai obosesc. Au prea mult timp la dispoziţie şi cred că se uită la prea multe filme proaste.
Cică nu e frumos să tragi cu urechea, dar acum a fost ca şi cum ei mă ţineau ca nu cumva să pierd ceva!
BONUS:
EL: Când ajungem în Urziceni, beau o bere!
EA: E bei! Dacă pierdem şi ultimul autobuz, ce faci?
Haha, si-au facut si un plan de razbunare, in cazul in care fina i-ar fi suparat sau nedreptatit :D Ati asistat la o telenovezla radiofonica :P
RăspundețiȘtergerePot sa spun ca am asistat la un adevarat complot. Daca incepem sa fugim de autobuz si in general de transportul in comun, ar trebui sa il folosim mai des, asa cunoastem cate putin din oamenii care sunt printre noi!
ȘtergereViata unora e o adevarata telenovela. Sa stii ca mai sunt persoane care se hranesc cu asa ceva, nu stiu cum de nu li s-a acrit de atatia ani. De fapt, acum sunt in trend telenovelele de pe meleaguri otomane. :)))
RăspundețiȘtergereNu li s-a acrit pentru ca ne vine greu de crezut sau nu, dar asta este un stil de viata. Si am vazut ca incepe sa fie adoptat de mai multe persoane. Sunt oameni care stau acasa si care se cearta cu ei, cu altii, cu toata lumea in mintea lor, iar odata si-odata trebuie sa reverse undeva si pe cineva aceste vieti paralele.
ȘtergereHabar nu aveti cat m-am distrat.
RăspundețiȘtergereIoana icnepuse sa se enerveze, insa eu, rabdator, am parcurs intregul fir epic.
Vreau sa va spun ca nu poate fi descris in cuvinte.
Stiti "Prostii" Lui Rebreanu? Astia doi erau putin mai rai :)
Imi imaginam ca trebuie sa fi fost tare distractiv. Una e cand citesti, alta e sa asisti pe viu, personajele au mai multa culoare, le percepi cu toate simturile. Ei,citind in carte, ai mai fi simtit mirosul ala de ceapa? Nuuu... :))))
ȘtergereAstfel de oameni reprezinta cu usurinta o sursa de inspiratie daca vrea cineva sa scrie o poveste sau chiar un roman. Cel mai simplu, daca vrei sa surprinzi astfel de mentalitati, este sa cauti mediul lor si iti dau ei toata imaginatia de care ai nevoie! :))
Ștergere