E drăguţ să fii drăguţ faţă de cei drăguţi

16 mai 2011

Lectura Placuta ( XVIII)

O noua recenzie proaspata-proaspata trimisa de Andreea!

Ce legatura poate exista intre Van Gogh si seria de crime in jurul caruia se desfasoara acest roman?
In Crimele lui Van Gogh avem o incursiune interesanta in mintea unui criminal in serie, o analiza profunda asupra psihicului sau, cata nebunie si cata luciditate se afla la originea acestei inlantuiri de crime. Pasiunea pentru cinematografie, insuccesul in plan personal, dispretul sau fata de societate si al societatii fata de el sunt tot atatia factori premergatori transformarii intr-un asasin cu sange rece. Presarat cu idei cu iz filosofic, acest roman este pur si simplu fascinant. O lectura placuta si antrenanta, frazele curg limpede. Intamplarile, ce pe alocuri au o doza de umor, asezoneaza cockteilul de crime, din care nu lipsesc logica si cugetarile celui care semneaza scenariul unui sangeros film al realitatii.

Nu lipsesc nici picanteriile, iar printre randuri isi fac loc si povestile de iubire, uneori iesind din sfera normalului, marcate de cruda realitate, cu un final mai mult sau mai putin fericit. Ce se intampla cand dorinta de a ucide se impleteste cu dragostea? Care instinct va fi mai puternic?

Desi subiectul crimei este exploatat la maxim in literatura si nu numai, acest roman este inedit, prin stil, prin modul de abordare. Sunt scene macabre, insa nu infioratoare. Fiecare crima are motivatia sa, vine ca un fel de sanctionare a unui gest, iar per ansamblu, seria de crime are o alta motivatie, interioara.

Incercarile autoritatilor de a prinde criminalul ce a inspaimantat intregul Buenos Aires, sunt un prilej pentru autor de a ironiza atat presa cat si situatia politica. Presa exploateaza la maxim subiectul, in lupta pentru rating, autoritatile se acuza reciproc de incompetenta, iar asasinul continua sa faca victime. Va fi sau nu prins? Va reusi acest Van Gogh sa isi vada visul implinit? Un vis pentru care si-a pus pe tava sufletul, intreaga sa fiinta...

Crimele lui Van Gogh, de Jose Pablo Feinnmann

7 comentarii:

  1. Mi-ar place sa vad si cum suna recenzia ta dupa ce vei citi cartea aceasta. :) Stii, eu cred ca fiecare are modul sau de receptare si de interpretare a unei carti...pe mine ma impresioneaza ceva, pe tine altceva...intelegi tu.:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Asta e una dintre cartile care mi-a trecut prin mana... m-a intrigat insa nu am avut timp sa-i patrund secretele. Multum' de recenzie! M-ai luminat :D

    Daca o mai prind si sunt in starea zen propice, atunci o citesc!

    RăspundețiȘtergere
  3. Dupa ce o s-o citesc o sa fac si eu o mica prezentare!

    RăspundețiȘtergere
  4. Stiti ce ma gandeam? Ar fi interesant sa fac o lista care sa contina cartile ce le-am citit si daca nu recenzii, macar cateva cuvinte sau aprecieri legate de ele, eventual note...de fapt nu doar eu, si voi puteti face asta. Cred ca e ceva de munca, dar merita.

    RăspundețiȘtergere
  5. Tocmai ma gandeam sa mai adaug o pagina la blog si sa scriu acolo toate cartile si recenziile de pana acum publicate aici. Asta o sa fac in weekend.
    Dupa incheierea concursului sa nu credeti ca nu o sa mai pun recenzii, si voi puteti sa le trimiteti in continuare, dar o sa fie una pe saptamana.

    RăspundețiȘtergere
  6. Pare interesant. Chiar ma gandeam ce sa mai citesc

    RăspundețiȘtergere
  7. @Mircea: bun venit pe aici! In categoria Lectura Placuta gasesti destule recomandari!

    RăspundețiȘtergere