Am intalnit niste specii ciudate de oameni, daca pot sa ii bag in neamul nostru, aia de le spui cu frumosu`, cu uratu`, cu de toate sa te lase in pace si degeaba. Nu poti sa scapi de ei! Zici ca sunt lipiti de tine cu poxilina.
Ati patit si voi prin tineretile voastre sa dati de una bucata om ( barbat/femeie ) care sa va agaseze? La inceput credeti ca vrea sa fie prietenos/oasa, bine vazut/a in ochii tuturor, apoi pledeaza ca un/o singuratic/a neindreptatit/a si ca sunt multi oameni rai care s-au purtat urat cu el/ea si nu mai are incredere, dar acum incearca sa revina la normal. Incepe sa iti fie putin mila. Te gandesti ca poate te-ai grabit sa pui stampila si sa cataloghezi.
Mai dai o sansa omului sa iti devina prieten si apoi vezi ca e din ce in ce mai rau! Nu mai scapi! Nu poti sa mai ai viata personala, te suna mereu, iti trimite mail-uri si apoi te suna sa te intrebe daca le-ai primit si ce parere ai, vrea cu orice pret sa iti stie planurile, vrea sa intre in toate cercurile tale de prieteni. Cand iti e lumea mai draga, pac, te trezesti cu el/ea pe cap! Si normal daca ar fi fost o persoana care sa poata vorbi despre orice nu ar fi nici o problema, dar tie iti e rusine cu el/ea. Cand prinde momentul iti povesteste toate secretele lui/ei si reproseaza subtil ca nu ai incredere sa vorbesti deschis. Nu mai raspunzi la telefoane, pleci acasa, te ascunzi cand il/o vezi pe strazi, ii pui pe ai tai sa minta in legatura cu planurile tale, esti in stare sa iti schimbi si numarul de telefon, casa si orice reper de care stie, numai sa scapi!
Inainte chiar imi era mila de astfel de persoane, dar acum nu mai permit nimanui sa imi strice minunatele mele momente de liniste sau distractie! E destul de greu sa ii spui cuiva: "Lasa-ma in pace!", "Esti prost/proasta!"," Nu vreau sa te mai vad!", dar pentru astfel de persoane formulari mai frumoase si diplomate nu dau nici un rezultat, trebuie taiat raul din radacina!
Daca atunci cand esti mic esti "prieten" cu toata lumea, mai tarziu incepi sa ti-i alegi si pastrezi legaturi doar cu acei care te fac sa te simti tu, oricand si oricum!
Voi ati intalnit lipitori umane? Daca da, cum ati scapat de ele?
Eu deobicei le spun cautatori de prietenie cu japca. Si sunt in asa fel construiti incat e greu sa scapi de ei: practica impresionismul, te gasesc si'n gaura de sarpe
RăspundețiȘtergereMai, n-am avut experiente cu astfel de oameni….sau poate nu-mi amintesc eu…dealtfel, nici nu pot spune ca am avut prea multi prieteni, iar apropiati, si mai putini…am intalnit lipitori, dar nu am fost eu victima…si ai dreptate, nu functioneaza exprimarile diplomatice…trebuie sa ii expediezi prompt…si poate nici asa nu inteleg ce vrei de la ei…ca nu-i mai vrei.
RăspundețiȘtergereIoana, ai o leapsa draguta de la mine... daca doresti, daca iti place, daca... Zambet pentru tine!
RăspundețiȘtergere@ Andres: se onoreaza, of course ca da!
RăspundețiȘtergereEu ii numesc CIULINI. Si doamne cat de bine li se potriveste substantivul asta metamorfozat in adjectiv extrem.
RăspundețiȘtergereAoleo, io n-am avut parte de asa ceva. Ii compatimesc pe cei ce patesc de-astea, dar eu n-as fi mult intr-o situatie din asta, ca pot sa fiu foarte nesuferit si sa-l fac pe respectivul sa priceapa ca nu ma intereseaza persoana lui, si sa-l vei cum dispare...
RăspundețiȘtergereAm întâlnit și eu ciudățeniile ăstea de oameni care vor să îți devină prieteni cu forța, deși tu nu dai niciun semnal cum că ți-ai dori același lucru. Eu am scăpat relativ ușor. Ignorare parțială, după care totală. Au cedat ei...cred că nu-și doreau cu adevărat să fie prietenii mei :)
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereOff...of greu scapi de asemenea personaje.Nu spun ca iti va fi usor sa scapi de "lipitori", dar nici imposibil nu este. Important este sa vrei... Atunci cand il intalnesti, vorbeste doar despre lucruri care stii ca nu-l intereseaza sau care il enerveaza.
RăspundețiȘtergereAm avut parte de câteva lipitori. Ba fete care ţineau morţiş să fim "prietene", adică să nu pot să răsuflu o clipă şi să-mi povestească numai problemele lor plictisitoare, ba băieţi care mă agasau cu telefoane şi offline-uri.
RăspundețiȘtergereN-am avut niciodată tupeul să le spun în faţă ce părere am, dar nu mi-a fost ruşine să le ignor total.
@Sophie: cam asa faceam si eu: ignor total, doar unora chiar le-am spus ca nu am nevoie de atentia lor.
RăspundețiȘtergereAsta e raspunsul meu pentru problema asta pe care l-am lasat in draft de vineri: http://paispe.net/suntem-ai-tai-forever-ne-ai-luat-cu-japca/
RăspundețiȘtergere"Lipitorile umane" de care vorbesti se mai cheama si stalkers, in special cand se manifesta pe net.
RăspundețiȘtergereImo in unele cazuri sunt relativ inofensivi si neplacerile pe care le provoaca fara sa stie sunt din cauza ca ei nu se pricep sa descifreze semnalele subtile si "victimelor" lor, oameni bine crescuti, care considera ca "E drăguţ să fii drăguţ faţă de cei drăguţi [cu tine]", le vine greu sa ii respinga suficient de clar, adica raspicat si taios, pe unii care le arata prietenie, oricat ar fi modul de neadecvat.
O metoda (nu am testat-o si nu bag mana in foc ca functioneaza) ar putea fi sa incerci sa ii trasezi limite, sa ii spui clar ce te deranjeaza in felul cum te trateaza. Cred ca e mai usor, te simti mai putin brutal spunand "nu imi place sa..." decat "nu imi placi si gata". Sunt posibile trei cazuri:
1. Stalker-ul accepta limitele trasate de tine deci nu mai e (asa) enervant.
2. Stalker-ul nu tine cont, continua ca inainte, deci trebuie sa treci la planul B, adica sa ii zici clar in fata ca nu il suporti.
3. Stalker-ul se simte profund jignit si o rupe cu tine, deci ai scapat de "prietenia" lui.
Atentie insa ca uneori - si nu rareori - stalkerii respinsi se transforma in hateri si continua sa te hartuiasca, de data asta cu ura lor, la fel de insistent cum o faceau inainte cu "prietenia"; imo doar cei de tipul asta sunt cu adevarat nocivi si detestabili - ceilalti, cei infoensivi, sunt un fel de vinovati fara vina.
Un exemplu foarte graitor, povestea metamorfozei unui stalker in hater, poti citi aici:
href=http://bughimamborag.wordpress.com/2009/12/19/primul-inamic-al-teroristei-isuciu-om-sucit-sau-cum-un-stalker-devine-hater
Asta ca sa stii cu cine stateai de vorba si pe cine aprobai (in necunostinta de cauza), crezandu-l ca "sunt multi oameni rai care s-au purtat urat cu el"...
Scuze pentru dublu post, link-ul de mai sus era acesta.
RăspundețiȘtergereBughi, bun venit pe aici! Am citit, m-am pus in tema, oricum discutiile mele au fost la modul general.
RăspundețiȘtergereMa bucur ca pana acum nu am avut parte de stalkeri/hateri si de putine lipitori si in viata reala... sper sa fie asa si in viitor.