E drăguţ să fii drăguţ faţă de cei drăguţi

29 martie 2011

Povesti cu demoni si alte vrajitorii

Grecii sunt primii care au folosit termenul "demon" pentru a descrie un spirit. Desi acum cuvantul are o semnificatie negativa, la origini el descria o fiinta supranaturala buna sau rea, capabila sa influenteze caracterul unei persoane.
 
Pentru crestini, raul are ca punct de plecare razboiul din ceruri, si anume razvratirea celui mai stralucitor dintre ingeri, Lucifer, impotriva lui Dumnezeu, ulterior aruncat din Rai spre Pamant, dupa cum spune Biblia.
Chip de animal (porc, scorpion, crocodil, caine, pisica, sobolan sau dragon) luau si unii demoni inchipuiti de locuitorii Indiei, Egiptului sau Mesopotamiei.

O perioada istorica intunecata a fost si Evul Mediu. Idolatrizarea demonilor si vrajitoria erau practici destul de raspandite in Europa. Biserica a pornit o lupta impotriva celor suspectati ca ar practica ritualuri diabolice, precum magia neagra, multi sfarsind arsi pe rug.
Foarte populare, in secolul XVIII, erau si povestile cu vampiri, preluate de Europa Occidentala din tarile estice. Isteria era atat de puternica, incat in mod frecvent mortii erau scosi din morminte pentru cautarea eventualelor dovezi privind existenta acestor creaturi.
 
Acum ca v-am facut si o prezentare a raului, a prezentelor malefice sau nu din preajma noastra, oare nu avem nevoie de mai multa atentie, si posedarea asta nu este decat un efect de placebo?! De curand am vazut la televizor o emisiune ce trata ritualurile de exorcizare dar si ideologia inoculata in randul crestinilor. Pareau rupti de realitate, priveau la camera cu ochi goi, ca si cum cineva le-ar fi spalat creierul. Se rezumau doar la prezentul trait alaturi de preotul respectiv si la binefacerile sederii lor acolo. Marea majoritate erau femei, care si-au abandonat sotii, copii, lasandu-i acasa si nevrand sa se intoarca la ei. Plangeau la slujbe citind din Biblie, urlau, zbierau si faceau ca toate animalele cand se facea vreo slujba de "exorcizare", se tavaleau pe jos, practic ofereau imagini vazute doar in filme.

Conceptul de spirit malefic nu a disparut odata cu trecerea timpului. Preotii crestini oficiaza in continuare ritualuri de exorcizare, adica de scoatere a demonilor din oameni. Insusi exorcistul oficial al Vaticanului, prelatul catolic Gabriel Amorth, in varsta de 80 de ani, se lauda cu peste 70.000 de astfel de slujbe. Credinta in spirite malefice a ridicat semne de intrebare in randul oamenilor cu o cultura mai bogata, reinterpretarea acestor idei prin prisma psihologiei conduce la rezultate interesante. Specialistii sustin ca aceste "Creaturi malefice" apar insa si pe fondul altor afectiuni mintale: isteria, mania, psihoza, sindromul Tourette, epilepsia sau schizofrenia.

Si pana la urma ce facem? Eu incep sa cred mai mult in explicatiile logice ale psihiatriilor.... Dar voi? Ce v-ar speria mai mult? Un om cu personalitate multipla sau un asa zis posedat?

24 de comentarii:

  1. Pe mine ma sperie cel mai mult preotii care fac exorcizari... precum acela care impreuna cu 2 maicute, mai acum vre-o 3 ani care au omorat-o pe biata femeie care de fapt era doar un pic nebuna... Ar fi atat de multe de comentat pe tema asta....

    RăspundeţiȘtergere
  2. Poti sa spui tot ce vrei...
    Si nu este singurul caz...cel mai celebru caz, este cel al baiatului identificat prin pseudonimul „Roland Doe”,in 1949, poveste putin modificata si ecranizata in filmul Exorcistul.

    RăspundeţiȘtergere
  3. Daca esti religios poti sa crezi in posedati... insa cum se imbina religia si credinta?

    Deci problma este daca tu crezi sau nu in religii in gemneral.

    RăspundeţiȘtergere
  4. Si daca esti religios crezi si in reincarnare? Parca Biblia nu e de acord cu asta?

    Daca e asa, atunci cum sunt cazuri in care preotii nu au putut face nimic si doar medicatia data de psihiatrii au rezolvat cazurile? Cum imi explici personalitatea multipla, sau schizofrenia? Sau imi explica tot popa ca fiind posedare?

    RăspundeţiȘtergere
  5. Cat despre vrajitorie si idolatrizarea demonilor... sunt unii care idolatrizeaza organul genital masculin :)) Si noi ce sa le facem acum... fiecare e liber sa se manifeste si sa creada in ce vrea el. Doar ca nimic nu e bun atunci cand trece in partea extrema, mai ales religia. Stim cu totii ca "era inchizitiei" a fost cea mai neagra fila de istoria crestinismului. Si toate cruciadele si razboaiele purtate in numele "Domnului" mi se par adevarate blasfemii... Se intampla si in zilele noastre ca "in numele binelui" sa facem fapte stupide/ vezi exorcizari, razboaie si altele

    RăspundeţiȘtergere
  6. De ce scrierile bisericesti spun ca demonii se leaga de credinciosi si nu de atei?

    RăspundeţiȘtergere
  7. Si mai mult de atat o sa am curaj sa spun ca sunt credincioasa dar nu cred in posedati si posedari. Si sti de ce? pentru ca atata timp cat sufletul iti e curat si Dumnezeu te iubeste, nu ai facut rau nimanui si in inima porti o frica si un anumit respect pentru ceva mai puternic decat tine, nu cred ca Dumnezeul pe care il iubesti o sa te lase vre-o data la greu. Cei care se joaca cu "fortele intunericului" intr-un fel sau in altul si mai au si o mica problema psihica devin cu timpul prizonierii propriilor demoni (frici) si asa ajung sa aiba comportamentul unor posedati...

    RăspundeţiȘtergere
  8. In Germania, Anneliese Michel in varsta de 23 de ani, a murit in urma exorcizarilor repetate. Aparent, ea suferea de depresie, atacuri de apoplexie si diverse halucinatii.
    Familia a banuit ca ar fi vorba de o posedare si au adus doi preoti pentru a o exorciza. Ritualul s-a repetat de 67 de ori, la intervale diferite de timp. Cand a murit, fata a ajuns sa cantareasca 31 de kilograme.

    Aici a reusit biserica ceva?

    RăspundeţiȘtergere
  9. @Casa cu nuci: Asta cred si eu, ca frica te transforma, totul fiind mai mult un placebo. In unele cazuri putem vorbi de afectiuni psihice.

    RăspundeţiȘtergere
  10. A reusit... sa mai "starpeasca un demon..." ar spune fanatici credinciosi. Eu am o intrebare. pe vremea zeilor greci, pe vremea imperiului roman...atunci cand lumea nu era dominata de un singur Dumnezeu si fiecare se inchina la ce vroia el sau ea, la zeul razboiului, la zeita fertilitatii, la zeul vinului si cate si mai cate... de ce nu era nimeni posedat oare? Oare nu tot biserica e cea care ne invata ca putem fi posedati doar ca sa aiba ei ce sa scoata din noi? Sa stim ca daca cumva ne poseda careva exista un umil slujitor al Domnului care ne poate scapa de chin, si uneori de viata?

    RăspundeţiȘtergere
  11. Eu cred ca si povestile astea au rostul lor, nu oare sa manipuleze credinciosii? Sa le puna credinta la incercare? Sa ii sperie putin. Uite ce poti pati daca nu crezi? De ce trebuie sa crezi, dar nu si sa cercetezi?
    Biserica este inca una dintre cele mai puternice institutii si atunci cand omul da de greu se refugiaza in rugaciuni, posturi si a.s.m.d.

    RăspundeţiȘtergere
  12. Nu sunt atee, insa nu pot crede in existenta acestor posedati. Ii consider mai degraba bolnavi psihic. Raul se arata sub diverse forme, mult mai firesti.

    RăspundeţiȘtergere
  13. Am citit o carte in care cineva spunea ca iadul cu toti demonii lui NU EXISTA. Este doar creatia fricii noastre si a cosmarurilor cele mai urate... Asa cum frica este ceva cu care nu ne nastem dar o invatam la o anumita varsta, asa cum adolescentii pana la varsta de 16-18 ani nu constientizeaza moartea ca pe ceva iremediabil (zic psihologii), asa si cu treaba cu demonii si posedatii... vine cu timpul... :)))))

    RăspundeţiȘtergere
  14. Nu există oameni posedați, ci doar oameni bolnavi. Atât Raiul, cât și Iadul, există pe pământ, aici, și trecem prin ele în fiecare zi. Depinde numai de noi unde alegem să zăbovim mai mult.

    RăspundeţiȘtergere
  15. @Amza: Ma bucur ca mai sunt oameni care gandesc ca mine!

    RăspundeţiȘtergere
  16. Sunt atatea controverse aparute pe marginea religiei, bisericii, a credintei... Ce e bine si ce e rau? Rai si Iad, ingeri si demoni, alb si negru. Sunt lucruri care se bat cap in cap, ceea ce religia noastra considera un pacat, religia altora aproba si sustine. Ceea ce noua ni se pare corect altora li se pare gresit. Si acum intrebarea, e corect ce cred eu sau ce crezi tu? E bine ce fac eu sau ce face altul? Credinta vine pana la urma din noi si intaresc cele spune de voi, Ioana si Amza, depinde de noi unde si ce alegem, in ce credem. Si depinde foarte mult de cum am fost crescuti, de cercurile in care ne invartim, daca am fost indoctrinati sau am fost lasati sa alegem singuri, sa cantarim toate variantele...

    S-au dus de mult vremurile in care biserica ardea pe rug vrajitoare pentru ca se intampla ca femeile sa mai si gandeasca, insa nu au disparut de pe pamant prejudecatile si spiritul de turma. Raiul si Iadul se afla pe pamant, da, le traim zi de zi... mai departe, cine a fost sa ne zica! Si Ioana, degeaba se refugiaza unii in rugaciuni, in mers la biserica si habotnicie daca la final tot urat se uita, tot stramb vorbesc sau judeca si barfesc. Nu spun de altele mai rele ca nu are sens.

    Cred ca am putea discuta fara sfarsit pe subiectul asta.

    Andres

    RăspundeţiȘtergere
  17. Cred ca ar trebui sa facem aici o mare dezbatere daca ar fi sa spunem tot ce avem pe suflet. :D

    Pe mine ma uimeste cum se imbulzesc la cozi interminabile la diferite moaste, la slujbe. Stati asa ca vine Pastele si o sa fie iar nebunie la luat lumina. Degeaba spun ei ca au credinta daca nu o si arata.

    @Andres: Ca raspuns la una din intrebarile tale: e corect si bine asa cum imi vad eu viata, nu cum o vede unul din afara. Nimeni nu stie mai bine ce e bine sau rau pentru cel de langa el! Fiecare are dreptul sa isi aleaga asa cum vrea sa traiasca, cum vrea sa gandeasca si in ce vrea sa creada.

    RăspundeţiȘtergere
  18. Da, eu nu numai ca sunt uimita, dar si profund dezamagita. Merg in fiecare saptamana la biserica si nu incetez sa ma minunez de oamenii astia. Unii se imbulzesc ca la piata, vorbesc urat, vorbesc tare, vorbesc la telefon (dupa ce suna telefonul)... Si cate nu as avea de zis. Incerc sa fac abstractie, sa imi vad de drumul si lumina mea, sa nu ii iau in seama, dar uneori intrec limitele.

    Ma intreb de ce merg ei la biserica?

    RăspundeţiȘtergere
  19. pe mine mă sperie celălalt eu al meu.
    îmi spune uneori că voi ajunge la stadiul în care nu mă va mai interesa nimic.
    asta-i groaznic.
    (bun articol)

    RăspundeţiȘtergere
  20. Multam si bine ai venit! Te mai astept!

    RăspundeţiȘtergere
  21. intalnire pe 20.08.2015 o sa vezi ceva ce nu ai mia vazut pana acum...




    o sa iti mai scriu din cand in cand

    RăspundeţiȘtergere