Lectura Placuta ( XIX)

Astazi Andreea ne propune altceva decat cu ce ne-a obisnuit pana acum. Simt nevoia sa o citez:

De data asta, am lasat putin deoparte suspansul si crimele si am ales o carte mai speciala, nu de alta, dar incepuse sotul sa-si faca ganduri, citind titlurile cartilor ce le vedea in mana mea...a ajuns sa creada ca am facut o pasiune pentru crime si cine stie ce-i mai trece prin cap...asa ca am zis sa explorez si latura romantica a literaturii...am ales cartea in urma unei recomandari citite pe un blog, iar acum a venit randul meu sa-mi scriu parerea despre ea.

Pot spune ca dupa primele pagini citite nu m-am mai putut desparti de ea, am citit in casa, in masina, in parc, pe oriunde am fost, ea a fost cu mine...si mai mult decat atat, am simtit poate pentru prima data nevoia imperioasa de a lua creionul in mana si a sublinia atatea fraze memorabile...nu am facut-o, insa pot spune ca in multe din ele mi-am regasit modul de a gandi, altele m-au fascinat prin forta adevarurilor continute, prin puternicele emotii transmise...o poveste de dragoste inedita, ca toate povestile de dragoste de altfel, prezentata intr-un mod la fel de inedit si interesant...aceeasi relatie privita din perspectiva masculina si din cea feminina, discordanta dintre gandurile unuia si ale celuilalt, impletite in final in acelasi glas al iubirii...E una din cartile pe care iti doresti sa le recitesti, caci, la prima lectura, nu stii pe ce sa te axezi...pe firul evenimentelor sau pe savurarea frazelor?

Ce se intampla atunci cand tratezi cu superficialitate ceea ce simti si recunosti iubirea abia dupa ce i-ai dat cu piciorul? Cand dorinta de imbogatire devine mai puternica si o urmezi, cat de fericit poti fi fiind bantuit de fantoma iubirii dispretuite? O poveste pe care o traiesti intens, o data cu fiecare pagina intoarsa...si te intrebi care va fi finalul?...cine va castiga aceasta batalie cu soarta, cu dragostea...

Scrisoare de dragoste, de Mihail Drumes