E drăguţ să fii drăguţ faţă de cei drăguţi

18 ianuarie 2011

Pe post de coada.. la covrigi

In unele luni covrigarii fac bani frumosi nu gluma, chiar ma gandeam sa imi fac si eu o covrigarie cand vedeam in fiecare dimineata atata coada la covrigi. Dar nu e chiar asa de constanta treaba asta! Vanzarile merg nu bine, ci foarte bine cand e post, sau altfel zis cand e lumea credincioasa rau.
In decembrie, cand era postul Craciunului, inainte sa intre marea majoritate in concedii, in fiecare dimineata de cum ajungeam prin fata pietei vedeam un sarpe imens de oameni.

La Piata Sudului (Big) in drum spre metrou sunt 2 covrigarii de unde poti sa iei ceva cald pentru burtica dimineata, asta daca ti-a fost lene sa iti faci tu ceva acasa. Ei bine cam la ambele erau cozi, dar prima unde se mai fac si gogosele era mereu aglomerata. Din fata ghiseului se intindea o coada galagioasa destul de generoasa in lungime, de ajungeam noi trecatorii sa ii ocolim pe sosea ca pe trotuar nu aveai pe unde.

In diminetile alea chiar nu reuseam sa mananc nimic dimineata si plecam cu 2 minute mai devreme sa am timp sa imi iau un covrig sau mai multi in cazul in care mai pofteste cineva sau posteste. Mentionez ca nu tin post. Nu am reusit in nici o zi sa-mi iau covrigi din cauza enoriasilor. Parca ii si vedeam inghesuindu-se ca la biserica cand e Pastele sau se aduc cine stie ce moaste. Credinta si postul erau doar pentru stomac ca de gura si minte nu se atinsese  nimic nici cu unghia de la degetul mic. Fiecare statea la coada dupa bunul lui plac, mai pe stanga, mai pe dreapta, mai impingand putin in fata, mai scotand niste cuvinte pline de credinta "hai odata strambo ca ma grabesc" sau damele susotind " si proasta asta incet se mai misca" - fiind vorba de vanzatoare.
Clientela era formata in mare parte de femei, de toate varstele, predominand cele de 40-45 de ani, vedeai si barbati bineinteles, si uneori coada mai era colorata de cate un gelat si frezat cu pantofi luciosi.
Tot nu reusim sa tinem post, ca nu stim, il tinem doar cu burta, uneori mai calcam stramb si mancam ce nu ar trebui si bineinteles ne laudam cu el, dar post la prostiile si idioteniile  pe care le gandim si mai grav, le spunem nu puteam sa tinem.

De cand s-a terminat "afacerea" cu postul si lumea a revenit din concedii, adica de pe 3 ianuarie, ghiseul covrigariei era luna de curat de oameni. Fetei de la ghiseu aproape ca i se lungise gatul si ii iesisera ochii din orbite uitandu-se dupa potentiali clienti. Acum nimeni nu se mai oprea, nimeni nu mai era interesat de covrigii calzi cu susan, mac, sare, masline sau nuci. Parca nici eu nu mai aveam pofta, dar nu m-am putut impotrivi mirosului si ma opream sa imi iau unul, poate mai mult din compasiune.

Acum, dimineata, in scurtul drum spre metrou nu mai vad sarpele galagios si nu prea mai am ce sa ocolesc, facand exceptie damele de 70 si ceva de ani care frunzaresc neincetat atunci cand nu trebuie. 
Covrigarii ar trebui sa mai inventeze niste sarbatori si sa fie nevoita masa credincioasa sa tina post, doar sa mai rupa si ei gura targului macar 5 -7 zile pe luna, ca daca toti ar cumpara ca mine ( 3 covrigi in 2 saptamani) s-ar duce de rapa toata sandramaua.


Tot vorbind de covrigi ma duc sa imi cumpar o gogoasa, sa le fac in necaz!

PS: Stiti unde umbla cainii cu covrigi in coada? ( Va spun eu: la Big Berceni.)

Un comentariu:

  1. La Big umbla covrigii cu caini in coada :)) Se zice ca Ianuarie da tonul anului, daca ne luam dupa pustiul de la piata inseamna ca vor da faliment mai toti. Se tine insa bine ala care vinde caciuli de blana :))

    RăspundețiȘtergere