E drăguţ să fii drăguţ faţă de cei drăguţi

31 mai 2011

Lectura Placuta ( XXI )

Andreea ma surprinde, ca intotdeauna. Astazi este ultima zi in care se mai trimit recenzii sau recomandari sau cum vreti voi sa le numiti. Maine veti afla si castigatorul!
Mister...mult mister invaluie aceasta poveste ce reda tragedia unei mame al carei fiu a disparut in urma cu 20 de ani. Acum, ea reuseste sa isi infranga durerea si sa se afle ce s-a intamplat de fapt cu el, in acea zi nefasta, acoperita de o ceata extrem de deasa, ce l-a facut sa dispara pentru totdeauna. Franturi din trecut se impletesc cu cele ale prezentului, relevand o poveste incitanta, in care pana si numele au rezonanta misterioasa, fantomatica...secrete bine ascunse in negura timpului ies treptat la iveala...un personaj straniu bantuie memoria colectiva, un nume ce miroase a moarte. Insasi decorul in care are loc aceasta ancheta tardiva, e fantomatic...satul aproape pustiu, cabanele parasite, toate te duc cu gandul la trecut. Alvarul, ca forma de relief pe care, desi nu o cunosc, reusesc sa mi-o inchipui intocmai, apare ca un leit-motiv, cadru al unor momente terifiante. E o carte pe care vrei sa o citesti fara intrerupere....desi am evitat pana acum aceasta serie neagra, crezand ca proza din tarile nordice nu poate avea decat un ton glaciar, am descoperit cu surprindere un stil superb, de care n-am putut sa nu ma indragostesc. Si apoi, modul in care episoadele din trecut se intretaie cu cele din prezent, mergand pe firul timpului din momentul declansator pana la punctul-cheie al tragediei, te tin cu sufletul la gura si te determina sa tot citesti, te tin legat de carte, dorindu-ti sa termini episodul din prezent pentru a descoperi continuarea celui din trecut, si invers. Cele doua fire se leaga intr-un anumit punct dezvaluind misterul ce a umbrit existenta timp de 20 de ani si toate intrebarile isi gasesc raspunsuri neasteptate si, nu in ultimul rand surprinzatoare, ba chiar socante.

Cu greu mi-am putut alege urmatoarea carte, dupa ce am terminat-o pe aceasta, caci aveam senzatia ca nu voi gasi nimic mai palpitant si toate parca mi se pareau plictisitoare in comparatie cu ea. Dar am schimbat registrul si problema s-a rezolvat.
 
Ecouri de dincolo de moarte, de Johan Theorin

P. S. : Stiind ca ai citit cartea, imi permit sa te intreb cat de mult coincide viziunea mea cu a ta in ce priveste aceasta carte.

3 comentarii:

  1. Spre deosebire de tine, eu nu am evitat seria neagra, dar viziunile noastre se aseamana. Mi-a placut cum reuseste in ultimile pagini sa iti rastoarne toata ideea pe care ti-ai facut-o timpul lecturii. Cum sunt construite imaginile peisajelor, ce pe mine m-au transpus total si ma vedeam un spectator la toate evenimentele. Simteam bataia vantului si mersul usor anevoios prin iarba de pe alvar. Uneori chiar credeam ca ma uit la un film nu citesc o carte....

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu acum as vrea si cealalta carte a lui, dar e cam scumpa...insa voi face economii drastice sa mi-o iau. :)

    RăspundețiȘtergere