Lectura Placuta ( III )

      Nu am renuntat la ideea cu invitatia la lectura, dar recunosc: nu am vrut sa ma ating de calculator  in week-end-ul asta si am preferat sa ma bucur de primele zile de primavara, umbland pe afara. Asa ca revin cu recenziile. 

      Va readuc aminte cu riscul de a va plictisi ca recenziile voastre sunt bine-venite si astept cat mai multe.

      Spre fericirea mea am mai avut un voluntar, pe Andreea Iulia Toma!

       Cartea despre care vreau sa va vorbesc am citit-o in urma cu 3, poate 4 ani, deci amintirile mele despre ea nu sunt foarte proaspete, dar nici nu voi apela la google pentru a-mi improspata memoria pentru ca as putea fi influentata in vreun fel si nu vreau. 

       Cred ca insusi faptul ca mi-a ramas in minte dupa atata timp sugereaza ca e o carte ce te marcheaza intr-un anumit fel. Pe mine m-a cucerit din primele pagini si nu am mai lasat-o din mana pana nu am terminat-o. Ba chiar mi-am propus sa o recitesc (poate am sa o iau cu prima ocazie cand ajung la parinti, sa o recitesc) pentru a patrunde mai bine tainele filosofiei. Practic asta isi propune autorul prin aceasta povestire, presarata cu mistere si scrisa intr-un stil captivant: sa initieze cititorul in tainele filosofiei.

      Contrar asteptarilor pe care cititorul de rand le-ar putea avea gandind ca are in fata un tratat de filosofie, cartea nu te plictiseste nicio clipa. E o istorie a filosofiei pe intelesul unei fete de 14 ani, Sofia- nume ce nu este ales la intamplare, insa maniera abordata de autor este diferita de celelalte scrieri in domeniu si extrem de atractiva. Ideea centrala este presarata printre randuri, nu ai nicio clipa senzatia ca te-ai afla in fata unui manual, ci in fata unei povestiri interesante al carei final si ale carei dedesubturi ai vrea sa le descoperi cat mai repede.

Recenzie Lumea Sofiei, Jostein Gaarder

Multumesc Andreea si te mai astept la mai multe!