Lectura Placuta ( VIII )

Uite ca mai public inca o recenzie si mai am altele la rand! Pe Andreea o cunoasteti, ne-a mai incantat si cu alte randuri AICI si AICI.

Tocmai am terminat de lecturat o carte interesanta si totodata inedita, raportata la celelalte romane scrise de Rodica Ojog-Brasoveanu pe care am avut placerea de a le citi pana acum. O carte care, pana la final, nu se inscrie in tiparele romanului politist...si totusi...

Misterul prezent in paginile ei tine mai mult de ocult, de alte laturi ale existentei, necunoscute omului obisnuit. Presarata cu adevarate delicii literare ce evoca perioada interbelica transpusa in peisajul contemporan prin obiecte, case sau locuri, am simtit ca ma regasesc in aceasta carte inca din primele sale pagini. Relatarea la persoana intai singular iti da senzatia ca ai in mana o autobiografie, caci eu cel putin asa mi-o inchipui pe autoare, asemeni eroinei principale a romanului Cosmar. Am recunoscut in acest personaj trasaturi pe care inconstient i le atribui Rodicai Ojog- Brasoveanu, intrucat am perceput amprenta acestora in toate romanele ei. Acea fascinatie impinsa pana la pasiune pentru trecut, in special pentru epoca interbelica, poate fi deslusita in toate scrierile sale si cu atat mai mult in acest roman.

O fotografie veche din 1928, descoperita intr-un anticariat, fotografie din care surade o femeie ce seamana perfect cu eroina principala si mai mult, poarta acelasi prenume-Laura, declanseaza actiunea intregului roman. Caci Laura, cea din 1992, isi canalizeaza toate eforturile spre a afla tot ce se poate despre personajul misterios din fotografie.

Finalul este superb datorita elementului surpriza ce pare ca te trezeste dintr-un vis placut, nu dintr-un cosmar.

Cosmar, Rodica Ojog-Brasoveanu