E drăguţ să fii drăguţ faţă de cei drăguţi

15 aprilie 2011

Lectura Placuta ( XII )

Se pare ca ati lenevit de tot! Rusinica! Dar ca sa va dau un elan, ca cerb nu am gasit, pentru week-end, va invit sa cititi recenzia facuta de Razvan!

Maestrul se depaseste pe sine. Alaturi de Peter Straub, King tese actiunea purtata pe mai multe planuri, astfel incat sa mentina cititorul intr-o permanenta tensiune. In voluminoasa “Casa a intunericului” regasim elementele clasice ale unui roman politist, imbinate genial cu acea “lume paralela” caracteristica lui King, acea “Bu-luna” prezenta in “Povestea lui Lisey”, denumita mai simplu, “Teritorii”, in cartea de fata.

In urma unor misterioase si macabre crime, copii de 6-7 ani sunt gasiti morti si partial mancati. Parintii victimelor primesc niste colete care contin fie parti din corpurile mutilate, fie descrierea ultimelor momente de viata ale micutilor, facuta chiar de catre ucigas. Nu exista niciun suspect, iar politia locala incearca in zadar sa descopere faptasul. Asasinul ne este demascat de catre autor inca din debutul romanului, pentru ca nu aceasta este marea surpriza a romanului. Criminalul pune mana pe un copil super-dotat, pe care il tine prizonier in “Teritorii”.

Ajus la maturitate, copilul din “Talismanul”, bunul prieten al serifului local, n imeni altul decat Jack Sawyer, retras acum din activitatea politieneasca, va contribui la gasirea ultemei victiome si prinderea faptasului. Nu pentru ca are niste calitati ce il recomanda ca un bun politist. Crimele nu se petrec in timpul uman, ele se petrec intr-o alta realitate, in “Teritorii”, acolo unde doar Jack Sawyer are acces. Mama baietelului disparul il ajuta in calatoria lui catre cealalta lume. Poarta catre “Teritorii” este “Casa intunericului”, o constructie macabra care pare a avea viata. Casa in sine reprezinta gardianul catre lumea din “Teritorii”. Alaturi de bunii sai prieteni, Jack Sawyer va reusi sa mearga in “Teritorii” in cautarea baietelului disparut, trecand prin grele incercari ce le afecteaza psihicul.

Tensiunea este sporita in momentul in care autorul ne destainuie faptul ca baietelul disparut reprezinta singura entitate capabila sa starpeasca “Raul”, rau care ameninta intreaga omenire.
Casa Intunericului, Stephen King

PS: V-a amortit astenia de primavara? Si pe mine, dar ma lupt cu ea! Va astept cu noi recenzii si comentarii!

7 comentarii:

  1. Am uitat sa o mai editez. E forma bruta de care eu nu sunt chiar asa de multumit, daaaar, e buna...

    RăspundețiȘtergere
  2. Chiar ieri ma gandeam sa intreb ce se aude cu recenzia ta...nu mai vine?

    RăspundețiȘtergere
  3. Era pe vine! Am facut si un clasament provizoriu, dar astept sa mai comentati pe aici, si poate cine stie pana la sf sapt mai trimite cineva ceva!

    RăspundețiȘtergere
  4. Horror pur, nu? Recenzia asta vine in completarea celeilate spre a-mi deschide apetitul pentru Stephen King? :) Din impresiile tale, recunosc ca imi pare mai mult decat tentanta cartea...parca mai mult decat cealalta pe care ai prezentat-o.

    RăspundețiȘtergere
  5. De lenevit, n-am lenevit...am citit eu...dar pentru concurs, abia azi incep o carte cumparata din intamplare, nu am dorit-o in mod special...insa dupa ce am citit descrierile de pe coperta din spate, parca abia astept sa o incep sa vad ce e cu ea.

    RăspundețiȘtergere
  6. Dintre cartile lui King am citit doar Misterul regelui pe care o gasesc geniala. De celalalte ma cam tem asa, nu neaparat ca m-ar speria ci pentru ca m-ar prinde. Are ceva omul asta, e un vrajitor al cuvintelor as spune. Uite, si cu recenzia de mai sus... as pune mana si ochiul pe carte... :-S Offff!!!

    RăspundețiȘtergere
  7. @Andres: Sa stii ca asa e...o data ce ai intrat in febra King e greu sa iesi pana nu simti ca termini din ideile lui. Si cu fiecare pagina, cu fiecare carte nu iti vine sa crezi de unde are omul asta atatea de spus.
    Oricum toate cartile lui merita din plin sa fie citite!

    RăspundețiȘtergere