Pentru ca ne place sa scriem si sa citim...

Mi-am dat seama ca mai am un motiv pentru care ma cam stresez in preajma sarbatorilor pe langa statul la coada si anume: primirea miilor de mesaje cu urari de Craciun. Sa nu intelegeti ca nu imi place Craciunul sau ca nu imi place sa urez prietenilor atunci cand e cazul, dar repet DOAR atunci cand e cazul!

De Craciunul asta m-am chinuit sa ma impart in 2, pana la urma mi-a reusit si fara sa folosesc vreo ustensila de taiat!

Dupa un ajun linistit, in care catelul meu scump si drag m-a trezit din ora in ora si vroia sa iasa afara din ora in ora si mai mult, vroia si un bonus de mangaiat si scarpinat la acelasi interval, m-a lasat sa dorm dupa ce s-a luminat si dupa ce in sfarsit a obosit si s-a tolanit in pat langa mine. M-am gandit ca o sa reusesc sa dorm pana pe la 12, ma ridic, pun masa, caci toate erau aproape pregatite. Bineinteles ca nu a fost asa! De pe la ora 7 jumatate, hai sa zicem 8 a inceput sa imi sune, vibreze, oracaie, cante si alte treburi asemanatoare, telefonul!!! 

Tot felul de mesaje care pareau sa fi fost blocate pe undeva prin retea si au inceput toate atunci sa alunece! Daca  nu mi-a intrat mosu in casa si pe horn, si pe burlan, si pe geam, si pe usa, si prin telefon si chiar si prin cap!! Mi-a adus tot ce mi-am dorit si ce nu mi-am dorit, am citit tot felul de poezioare care mai de care mai proaste si enervante, pana cand am pus punct: am pus telefonul pe silentios! Nici asa nu a dat nici un rezultat, parca vibra si mai tare doar sa compenseze lipsa sunetului, si cu fiecare vribratie simteam ca intra in coma cate-un neuron!

L-am inchis! HA! Pot sa spun ca am dormit 3 ore linistita, dar ma gandeam cu groaza la cum o sa reactioneze saracu` telefon cand o sa il readuc la viata si o sa inceapa sa vibro-cante neincetat.  Trebuia sa risc! Bineinteles ca presimtirea mi-a fost adeverita!

Ok, hai sa nu fiu rea de tot!! Multumesc tuturor carora mi-au trimis urari de bine si nu numai, dar nu inteleg de ce s-au tot chinuit atat! Daca vezi ca iti da eroare de trimitere sau alta eroare de conexiune, parerea mea ar fi ca nu ar trebui sa mai incerci pentru ca risti sa trimiti un mesaj de 30 de ori !! 

Le multumesc chiar si celor care mi-au trimis mesaje cu toate ca nu mai vorbim de un an sau poate si mai mult si se intampla sa mai am numerele lor in agenda din cauza starilor mele de lene ce ma impiedica sa fac putin curat printre numere!

Le multumesc si celor care mi-au trimis mesaje si pe care nu ii am in agenda si nu au mai avut rabdare sa se semneze! 

Acum ca am terminat cu multumirile o sa imi continui of-ul: dupa ce s-a terminat avalansa, tot blestemand reteaua si pe saracul telefon ce practic nu avea nici o vina, s-a intamplat neprevazutul! Telefonul meu dadea semne de oboseala cronica, acuta sau cum vreti sa ii spuneti si dupa incercari nereusite de resuscitare, a trebuit sa constat cu durere in suflet si lacrimi in ochi ora decesului! M-a lasat fara conexiune la minunata retea care pana atunci ma fericea cu atentia ei, fara conexiune la internet, fara numere de telefon, fara parole, coduri  si a.s.m.d.! Ma simteam usor rupta de toata lumea!

Cand am plecat din Bucuresti cam asta imi doream: sa inchid telefonul, sa nu ma streseze nimeni si sa stau doar cu ai mei si apoi sa ma delectez citind! Dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ! Mi-am dat seama ca e cam nasol sa vrei sa deschizi conexiunea spre lume si sa nu ai cum si cu ce!

Asa ca va multumesc tuturor carora ati incercat sa imi trimiteti mesaje sau sa ma sunati, dar se pare ca telefonul meu nu prea a fost incantat sa ma mai insoteasca ceva vreme! 

Trebuie sa recunosc ca si treaba asta are o parte buna: TREBUIE sa imi iau telefon si pot sa solicit orice, ca doar am fost cuminte si Mosul vine doar la copiii cuminti, nu? Sau cu minti?