E drăguţ să fii drăguţ faţă de cei drăguţi

27 martie 2011

Lectura Placuta ( VI )

Pentru ca ieri am primit destule recenzii nu pot sa ma abtin sa nu public macar una, chiar daca si ieri v-am invitat la lectura. 

Avem o noua concurenta, aplauze va rog pentru Andres! Se pare ca si ea este o impatimita a cartilor, pe blogul ei am descoperit mai multe recenzii. Pentru ca mi-a trimis 6 recenzii, aproape ca am tras-o la sorti pe urmatoarea. De fapt nu am facut chiar asa pentru ca urmatoarea carte mi-a cam facut cu ochiul si isi flutura insistent paginile sub ochii mei chiar vineri cand am fost in recunoastere pe la Carturesti, si de unde bineinteles am plecat cu alte 5 carti.

Dar acum sa o lasam pe Andres sa ne incante!

De obicei imi este destul de usor sa scriu despre cartile pe care le citesc. Pot fi bune, pot fi mai putin bune, cuvintele imi vin. Cu Yakuza Moon se pare ca nu merge asa usor. Am inceput de saptamana trecuta sa lucrez la recenzia asta, insa de fiecare data cand ma apucam sa scriu, sfarseam prin a sterge tot… De ce? Poate pentru ca am realizat abia dupa ce am citit-o ca nu e fictiune. M-a frapat. Am facut cateva sapaturi si am dat peste imaginea autoarei. Povestea mi-a explodat in fata. Parca toate trairile ei s-au intors si au luat o cu totul alta forma…
Neavad in minte constientizarea realitatii intamplarilor, povestea e cutremuratoare, insa reusesti la final sa o trimiti in sertarul cu fictiune. Shoko Tendo este fiica unui fost yakuza – un gangster japonez. Viata ei are un curs destul de ciudat, tumultuos. E o furtuna intr-un pahar cu apa care te sufoca pe tine ca cititor. Pe cand alte fetite de varsta ei inca se mai jucau cu papusile, ea este tarata in viata de noapte de sora ei mai mare, Maki. Se da drept majora – cum poate un copil de 12 ani sa para major? – si este incantata de viata deyanki pe care o au noii ei prieteni. Acestia par a fi rupti din anime-urile japoneze, Shoko devenind in scurt timp una dintre ei – cu parul decolorat cu peroxid si haine in culori stridente. Faptul ca tatal ei este un yakuza o afecteaza direct impingand-o spre o revolta continua si profita de noua ei atitudine yanki pentru a-i reduce la tacere pe cei care ii critica familia si implicit pe ea.
Dorinta continua de distractie sau falimentul familiei face din Shoko o mica delicventa. Aceasta cosuma peroxid, alcool, are un comportament agresiv si ajunge la inchisoare. Cand iese, in loc sa se intoarca in sanul familiei, isi reia activitatea de rebela. Drogurile iau locul halucinogenelor usoare si ajunge sa-si administreze cel mai tare drog din Japonia – Shabu, o combinatie de metamfetamine si heroina, cu efecte de exacerbare a sexualitatii.
Shoko este genul de personaj pe care il compatimesti. Iti doresti sa se indrepte, sa se ridice si sa fie din nou bun. Face alegeri total gresite insa nu ai puterea sa-l judeci. Am sperat la fiecare “abatere” ca se va indrepta, ca va face ceva sa iasa din viata aia lipsita de sens si plina numai de dependente – bautura, droguri, barbati, sex – dar ea, Shoko, se afunda mai rau. Faptul ca se dedica meseriei de dama de companie o pune apoi intr-o lumina mai buna, asta tinand cont de faptul ca in Japonia este un job destul de onorabil.
Cu toate abaterile ei, am reusit sa descopar acea parte frumoasa pe care speram sa o aiba. Insa acea parte din ea era trista, dezamagita de lipsa de iubire… In fiecare barbat cu care a fost a cautat iubire. S-a ales cu iluzia ei, de multe ori cu batai groaznice, violuri si o fuga continua spre o alta lume, o lume anesteziata de efectul drogurilor.
Ma asteptam la un altfel de final, pe masura intamplarilor descrise, insa e neasteptat de calm… ma asteptam la o explozie finala, insa e un nou inceput. Este un nou drum pe care porneste Shoko ca si scriitoare. Yakuza moon este prima ei carte, o istorisire a unei vieti incercate. Este o carte scrisa fara pretentii literare pe care o vad acum ca pe o destainuire a propriului suflet din dorinta de a se elibera de trecut.
Totusi… Cata fictiune si cata realitate? Asta e intrebarea pe care mi-am pus-o inainte de a afla ca e realitatea autoarei (la inceput nu am dat importanta “reclamei” facuta cartii). Oricum ar fi, e o poveste terifianta. Am parcurs paginile cu o doza destul de mare de scepticism si asta pentru ca intamplarile erau cu mult prea dure pentru a fi adevarate. Am vazut apoi si poze cu autoarea… Tatuajul este fantastic! Cred ca asta este una dintre putinele carti a carei coperta m-a cutremurat, dar la final. Fata de pe coperta este Shoko, tatuajul este real, lucru care da o senzatie ciudata. Povestea ei prinde viata doar privind coperta cartii, privind-o pe ea…
  Memoriile unei fiice de gangster, Shoko Tendo


PS: articolul initial il gasiti Aici!

14 comentarii:

  1. Am recitit acum recenzia si parca am trecut din nou prin povestea autoarei. Mi s-a facut pielea de gaina!
    Multumesc de publicare :D Si chiar daca am spus ca oricare dintre recomandari e ok, asta are ceva... realitatea te loveste dureros si te pune pe ganduri...

    Andres

    RăspundețiȘtergere
  2. Citind recenzia ta, parca imi pare rau ca nu am pus-o vineri in cos, dar ramana pentru urmatoarea vizita prin librarii.

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, buna cartea, din cele ce le-am citit aici. Era si la oferta...

    RăspundețiȘtergere
  4. @Ioana, noi ceilalți înscriși mai are rost să participăm, dacă Andres a trimis deja 6 recenzii? :)) Sper să reușesc și eu să vin cu ceva nou zilele viitoare.

    @ Andres, felicitări pentru recenzie! Pare o carte interesantă. Cel puțin descrierea ta mă face să cred asta. Doar citirea rândurilor de mai sus mi-a creat o stare ciudată, tensionată parcă. Îmi închipui că citind cartea șansele să treci prin asemenea stări sunt și mai mari. Sunt curioasă de celelalte 5 recenzii. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. @ Renata: normal ca are rost sa participati, de abia o sa fie competitie, pana pe 31 mai aveti o gramada de timp si sa cititi si sa faceti recenzii!

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu am cam fugit de autori japonezi, chinezi, rusi etc...nu m-a pasionat cultura acestor tari, asa ca am evitat si literatura. Daca trec ins apeste ale mele prejudecati, povestea imi pare interesanta, ar merita citita...Sa vedem...

    RăspundețiȘtergere
  7. Ma bucur ca v-a prins subiectul cartii. Multumesc pentru aprecieri!

    Chiar nu sunt atrasa de literatura japoneza, cartea asta insa e mai mult de atat. E o poveste de viata. Dupa cum am scris si acolo (nu voi relua, ca risc sa ma repet!) m-a socat povestea autoarei, povestea tatuajului... E tare cartea! Daca va pica in mana nu evitati sa o cititi. Cred ca se gaseste mai pe la toate librariile si in ultima instanta, pe situl editurii pandoram.ro.

    Celalalte recenzii sunt la carti cu totul diferite :D or sa va placa! Sper :)

    @Renata: cum sa nu va inscrieti??? Astept si eu recomandari :P

    RăspundețiȘtergere
  8. In curand o sa va fac o surpriza...a zis si mama ca vrea sa participe! :))))

    RăspundețiȘtergere
  9. Oooooo....o asteptam! Abia astept sa vad ce citesc mamele...ca a mea tin minte ca citea d-astea gen Sandra Brown, Danielle Steel...iar ultimele dati cand o tin minte cu o carte in mana era o carte scrisa de un prof de-al meu...un amestec de dragoste, razboi, intr-un grai moldovenesc ce-mi amintea de Creanga.

    RăspundețiȘtergere
  10. Ei bine nu va spun,inca, ce citeste mama, dar stiu ca nu ii plac povestile siropoase.

    RăspundețiȘtergere
  11. Sa stii ca n-am uitat. Astept cu nerabdare participarea mamei tale!

    RăspundețiȘtergere
  12. Si eu...se tot chinuie sa-si faca timp! :)))

    RăspundețiȘtergere