Draga mea ploaie, știi că îmi ești dragă, atât de dragă încât te primesc oricând cu brațele deschise. Îmi ești atât de dragă încât de fiecare dată când îți faci apariția și ne iei prin surprindere, merg acasă zâmbind și te las să îmi povestești pe unde ai mai umblat, ce țări ai mai udat, ce tărâmuri pe care eu nu am călcat și doar tu ai reușit să le strecori câte-o perdea de apă ...
Îmi era dor de tine, dar nici chiar așa, să stai pe capul meu...și la propriu și la figurat 2 săptămâni. Nu te-ai săturat de noi în fiecare zi, nu ți-e dor să mai colinzi pământul?
Știi ce se zice, că de la prea multă apropiere, sufocare chiar, iubirea dispare... Vrei să nu te mai iubesc, dacă nici eu nu te mai susțin atunci cine o va face? Dacă nici scrisoare mea nu te convinge, cred că o să fac o petiție, o s-o semnăm cu toți .... și o dăm anonimă!
0 Puncte:
Trimiteți un comentariu