Un loc pentru sufletul meu

Normal că am un loc de suflet, cine nu are? E atât de aproape de suflet încât mi se umplu ochii de lacrimi, mă trec fiori și am fluturi în stomac. Când mă gândesc la el mă simt așa euforică, îndrăgostită... și e dragostea aia permanentă, pe care știi că nu o mai scoți cu niciun clește.

Am un sentiment de apartenență la acel loc, ca și cum am trăit acolo toate viețile anterioare, ca și cum Pământul s-a născut mai întâi acolo și apoi au început să iasă munții, să se formeze dealurile și să retragă apele de pe câmpii.

Cred că am știut dintotdeauna că acel loc există și cred că in fiecare zi și seară mă chema, dar nu am știut cum să îi deslușesc șoaptele. La fel ca un Luceafăr, îl chemam să mă înspire și mă chema să mă încânte.

Și l-am găsit. Anul trecut, în 2011. A fost anul reîntregirii, anul în care mitul androginului s-a adeverit. E un sat pescăresc, pierdut printre păduri de brazi, stânci, pământ roșiatic, miros de măsline și scăldat în ape turcoaz, rupte parcă din ochii mei. Locul meu de suflet se numește Sarti și este doar la o aruncătură de băț pe hartă, adică la 514 km în Grecia.

Încă de pe drum simțeam că urmează să se întâmple ceva, iar cum am ajuns oboseala drumului și cele peste 24 de ore de nesomn s-au evaporat repede. Se zice că acolo oamenii sunt neobosiți și asta datorită muntelui Athos care veghează înfășurat într-un aer lăptos – cică nu te lasă să il vezi așa din prima, trebuie să îi dai ceva târcoale, să-l convingi și apoi se arată dimineața fără probleme la prima oră și îți ține de urât la cafea.

În Sarti viața e liniștită, atât de liniștită încât la amiază dacă mergi pe stradă nu vezi umbră de om sau de cățel și parcă ți-e frică să faci gălăgie. Am vrut să simt atmosfera grecească în tavernele pline de mâncare de îmi plouă în gură numai când îmi amintesc și pe ritmuri de lavouto – lăuta grecească.

Simt că mi s-a pus un nod în gât, așa că vă las să priviți pe furiș prin cămara amintirilor mele.

Acest articol participă la Concursul aniversar - 2 ani de blog la Kadia. Oricine vrea să se alăture e invitat să dea un click. 

Mulțumesc Kadia că m-ai făcut să retrăiesc câteva amintiri!