Lectura Placuta ( XV )

Ca recomandare de week-end va impartasesc si voua randurile primite de la Andreea. Mai am si eu cateva carti, care merita sa fie prezentate, dar va las pe voi sa mai trimiteti si sa imi spuneti ce cititi!

Aceasta carte a reusit sa ma tina cu sufletul la gura si in decursul celor 5 zile in care am citit-o, am simtit ca urmaream un serial ale carui episoade le asteptam cu sufletul la gura. Cand nu puteam sa citesc, ma gandeam la cele petrecute in carte, imi imaginam ce va urma, traiam intens actiunea.

O poveste cu tema biblica, in care adevarul se imbina cu fictiunea. Portretul Mariei de dinaintea nasterii lui Iisus este creionat cu o maiestrie inegalabila de catre acest autor de origine ebraica, iar intamplarile inchipuite de el te fac sa nu mai lasi cartea din mana, te fac sa te intrebi daca exista un sambure de adevar, daca nu cumva, avand ca punct de reper pasajele lapidare din Biblie cu privire la Maria, privim lucrurile nu dintr-o perspectiva gresita, insa nu tocmai conforma cu realitatea.

Partea finala e bulversanta, desi stilul narativ sufera oarece schimbari, fiind mai putin atractiv decat restul romanului. Continutul acestei parti este insa extrem de interesant, ridica multiple semne de intrebare. Eu de exemplu, ma intreb (printre altele, pe care va las pe voi sa le descoperiti daca veti avea placerea), daca incursiunile in prezent sunt reale sau fac parte din constructia firului epic, si mai ales daca textul acela exista in realitate sau este rodul imaginatiei. Per ansamblu, intreg romanul a dat nastere in mintea mea multor intrebari, punandu-si amprenta intr-un mod aparte, pe langa interesul pe care mi l-a starnit pe parcursul lecturii.

M-au cucerit deopotriva cele scrise cat si stilul in care au fost scrise, iar faptul ca nedumeririle mele persista dupa ce paginile cartii s-au inchis, ma determina sa o consider o capodopera. Ma tem ca nu am reusit sa surprind cu ajutorul cuvintelor, entuziasmul meu.

Maria, de Marek Halter