Cum să scoţi tag-ul

De când am pus articolul (Nu-mi place tag-ul) în care mi-am exprimat sentimentele despre funcţia Tag din Facebook, nu este zi în care cineva să nu caute pe google sau mai ştiu eu unde cum, să scoată Tag-ul. Deci se pare că nu am fost si nu sunt singura care nu doreşte să apară în pozele cu pisici, pantofi, bluze, chiloţi sau muţunei pe Facebook.

Aşa că dragilor, haideţi să vă explic şi cum să daţi remove la Tag din moment ce vă deranjează aşa tare.
Pasul 1: Daţi click pe poza cu pricina
Pasul 2: Click pe Options --> Report/Remove tag

Pasul 3: Vă alegeţi ce opţiune vreţi, adică fie îi daţi simplu remove, fie reportaţi la tata Mark.

Şi uite aşa am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea mea! Spor la destag-uit!

Ca la Rio

Cum de o luna si ceva nu mai lucram impreuna si avem job-uri la firme diferite, eu si Razvan alocam seara pentru povestile cu ultimile noutati din zi. Aseara vorbind de o cunostinta comuna, Razvan a fost inspirat sa imi descrie machiajul "Era ... ca la Rio, mai frate".

Din pacate sunt multe femei care cum pun mana pe fard, fond de ten, pudra si ruj reusesc sa-si faca un fel de pictura rupestra sau mai bine zis o masca a la Joker. Pe langa faptul ca folosesc numai culori nepotrivite, le folosesc abundent si dau pe langa. Ca si cum si-ar machia ochii in gura si vice versa.

E normal, ca nu toata lumea s-a nascut invatata sau cu un simt artistic ceva mai dezvoltat, dar ochii are toata lumea si cred ca oglinzile sunt disponibile oriunde: de la ecranul telefonului, la vitrine, masini, lifturi, baie, pana la ecranul laptop-ului etc.

De multe ori am vrut sa ii spun persoanei respective ca e usor cam portocalie-rosie-verde-albastra, dar ma bufnea rasul. Initial ma gandeam la un paun, dar paunul arata bine asa colorat. Dar asa e, sunt persoane care te transpun direct la carnavalul de la Rio numai cand le privesti. 

De ce să mă intereseze?

Fiecare e construit dintr-un alt aluat. Niciodată nu poţi să pui egal nici pe reacţie, nici pe gest, nici pe comportament, aşa că e normal ca fiecare să creadă că felul lui de exprimare în unele situaţii mai mult sau mai putin limită, este perfect.

Dar ce te faci când stilul tău creează de fapt, mai multe probleme? Şi că în loc să rezolvi, mai mult te afunzi în rahat? Cum îţi dai seama că ai luat-o pe arătură?

Am întâlnit persoane care cred că prin replicile date, gen: "aşa şi", "şi ce mai ai de zis", "acum, ce mai vrei", "dar crezi că îmi pasă că..", "de ce să mă intereseze asta?", spuse pe un ton uşor piţigăiat şi zeflemitor nu fac decât să arate incompetenţa. Când văd astfel de reacţii, am impresia că vorbesc nu cu un adult trecut prin facultate, ci cu un copil de 5 ani hotărât să te enerveze.

Îmi pun pofta-n cui!

Aproape un an de zile strângi bani, vise, idei şi nu în ultimul rând zile de concediu pentru marea escapadă. Şi când vine ora zero, când îţi pui bagajul în cală şi te aşezi confortabil pe scaun, îţi bagi căştile în urechi şi aştepţi să vezi dacă până la urmă îţi iese inima din piept de fericire. 

Ai 10 zile la dispoziţie să te fericeşti cu ce îţi pofteşte sufletul, să te trezeşti la ce ora vrei, să mănânci la 5 dimineaţa, să dormi în nisip, să inghiţi puţină apă de mare, să te usture nasul de la soare şi să mergi pe şapte cărări pe drumul spre cameră. 

Că așa zice lumea

Asta e o scuză bună pentru cei care nu vor să gândească sau poate au renunțat să o facă, iar asta nu aduce nimic bun. Mi-am dat seama astăzi că de fapt noi românii ne pricepem atât de bine la copiat, ca nimeni alții. 

Oamenii copiază încă de la naștere și urmează același spirit de haită, turmă. Imităm gesturile părinților, apoi ale prietenilor pentru a fi acceptați în grup, iar la școală copiem la lucrări să fim în rând cu lumea, că doar așa fac toți, nu?

Numai că ajuns la un punct prost: nu muncim că așa face toată lumea, mințim și bârfim că așa face toată lumea, nu îi ajutăm pe alții că așa face toată lumea, nu aruncăm la coș, ci pe jos că așa face toată lumea, nu luăm apărarea nimănui că așa face toată lumea și lista asta rea o pot continua.

Ca găina în mijlocul grămezii

E imposibil să nu găseşti undeva în lumea asta pe cineva care vine în ajutorul tău cu o tolbă de sfaturi, pe care oricum nu le-ai cerut şi nu le-ai fi cerut în vecii vecilor.

Întotdeauna trebuie să fie un Gică contra care ştie el mai bine cum stă treaba şi să îţi spună cum ar fi făcut el dacă ar fi fost în locul tău. Tocmai că Gică ăla nu e în locul tău, aşa că mai bine faci cum te taie capul, că Gică ăla vorbeşte din poveşti de adormit copii.

Cine se scuză se acuză, nu Vola?

Eu ştiu, din experienţa mea şi nu numai a mea, că în social media ai nevoie de oameni creativi. Că se întâmplă să te inspiri de undeva de departe, să preiei o mică idee, o frântură de ceva, este cu totul altceva, dar nu credeam că se poartă şi aici Copy şi Paste. 

Ma înşelam amarnic. Se poartă şi la case mai mari. Nu de multe ori am văzut formulări asemănătoare prin Facebook, Twitter, din fericire în Pinterest altul e mecanismul, aşa că dacă dai Pin, Repin, Like sau ce mai vrei tu, nu se supără nimeni, din contră. 

Şi în Facebook te bucuri dacă ai cât mai multe share-uri sau like-uri mai ales când aşa îţi câştigi existenţa. De curând am plecat de la firma unde mă ocupam de astfel de aspecte şi nu de multe ori mă bufnea râsul când vedeam fotografiile pe care le foloseam eu că se relaxau şi pe alte pagini ale concurenţei. Apoi chiar râdeam în hohote când vedeam că şi formulările erau preluate, nu pe întregime, dar oricum vizibil asemănător.