Concluzie

Corporate culture is about integrity.

It is about aligning the shared values and common behavior of employees. In the context of the forces at work, corporate culture should be collaborative, cultural, and creative. It should transform the lives of employees and empower employees to transform the lives of others. By building their integrity, companies can compete in the talent market, improve productivity and the consumer interface, and manage differences. Marketing its values to employees is as important as marketing the mission to consumers.

* Philip Kotler, Marketing 3.0

Spiridușul din casa mea

Noi avem în casă, pe lângă o șoricică grasă, un spiriduș... Treaba e că pe spiridușul ăsta eu nu l-am văzut niciodată, Răzvan mi-a zis de el, când l-am întrebat cine a făcut patul.

Din când în când, spiridușul ne mai face o vizită, nu știm niciodată când vine, nu ne anunță, nu ne lasă bilețele sau felicitări. Nici măcar nu ne face prăjituri. Știm însă că a fost la noi după ce vedem patul făcut.

Scrisoare către ploaie

Draga mea ploaie, știi că îmi ești dragă, atât de dragă încât te primesc oricând cu brațele deschise. Îmi ești atât de dragă încât de fiecare dată când îți faci apariția și ne iei prin surprindere, merg acasă zâmbind și te las să îmi povestești pe unde ai mai umblat, ce țări ai mai udat, ce tărâmuri pe care eu nu am călcat și doar tu ai reușit să le strecori câte-o perdea de apă ...

Snooze

Am senzația de câteva săptămâni că timpul nu îmi mai ajunge! Am impresia că ora nu mai are 60 de minute, aproape că sunt sigură de asta. Nu înțeleg unde naiba zboară secundele astea așa repede, cum nu apuci să mai faci nimic, că te trezești la miezul nopții.

Am obosit să alerg după timpul ăsta care și-a luat mașină nouă cu mii de cai putere și eu mi-am rupt sandalele încercând să mă țin după el. 

Ora de educație civică

Stăteam de vorbă cu mama, acum 10 minute. Ea tocmai se întorcea din oraș (Urziceni). În fața blocului un copil, nu pot să îi spun băiețel că avea cel puțin 70 de kilograme, de mai bine îl săreai decît să îl ocolești, tocmai luase un băț în mână să bată un cățel ce dormea la scară. Precizez că băiețelul nu stă în același bloc cu mine, mai bine zis cu mama. Nu știu unde stă și din păcate nu știu cine e.

Când mama l-a rugat să lase cățelul în pace, am auzit și eu replica din telefon : Ce ai fă?

4 Minute

Nu v-am rugat niciodată să faceți ceva special pentru mine, nici măcar de ziua mea, nici nu am tras de voi să donați, să vă oferiți voluntari, să alergați, să dați ture la bloc sau să plimbați câinii vecinilor.... Astăzi însă am o rugăminte la voi: să completați un studiu mic de tot, dureaza 4 min (maxim) și are ca scop ajutorarea subsemnatei la lucrarea de disertație! 

Vedeți, o nimica toată! 

Aici găsiti întrebările: CHESTIONAR

Un loc pentru sufletul meu

Normal că am un loc de suflet, cine nu are? E atât de aproape de suflet încât mi se umplu ochii de lacrimi, mă trec fiori și am fluturi în stomac. Când mă gândesc la el mă simt așa euforică, îndrăgostită... și e dragostea aia permanentă, pe care știi că nu o mai scoți cu niciun clește.

Am un sentiment de apartenență la acel loc, ca și cum am trăit acolo toate viețile anterioare, ca și cum Pământul s-a născut mai întâi acolo și apoi au început să iasă munții, să se formeze dealurile și să retragă apele de pe câmpii.

Vă spun un secret

Îmi place să fac pe spionul, pe detectivul sau pe ceva asemănator. Nu știu dacă e ceva rămas din copilărie, din câte îmi aduc aminte nu vroiam să mă fac polițist, detectiv, ci vroiam să fiu doctor. 

Nu sunt ca babele alea urâcioase care se uită tot timpul pe vizor, care deschid ușa să te întrebe ceva de mai ai puțin și leșini de la sperietură, sau care te țin de vorbă în fața ușii doar să mai afle câte ceva. Sunt ceva mai discretă și inofensivă.