Uneori am impresia ca eu nu mai sunt eu. Putin mai devreme, ma delectam reluand sirul pierdut al lecturilor de pe blogurile pe care le urmaresc si tot aud ticaind! Ma enerveaza si ma intreb de unde vine asa de aproape ticaitul asta. Ma uit in jur si nimic nou, si mai ales nimic ticaitor.
Telefonul suna atat de mult incat parca nici nu il mai aud, nici muzica de la radio nu ma atrage, click-ul soricelului nu imi distrage deloc atentia, doar tic-tac-ul ala enervant!
Imaginati-va cum am cautat in tot biroul, in sertare, dupa monitor, dupa tastatura, telefon, tavite si alte hartiute poate- poate gasesc sursa misteriosului ticait. As fi rugat un coleg sa ma ajute dar imi era frica sa nu ma considere putin dusa. Si ce era sa ii spun: Tu auzi ticaitul? Ajuta-ma sa il gasesc!
M-am gandit si la varianta ca de la prea multa leneveala mi se trage si incep sa aud diverse sunete! In timp ce incerc sa ma resemnez ca nu o sa gasesc niciodata sursa ticaitului citesc la Andreea povestea cu sandaluta si ma bufneste rasul cand imi dau seama de fapt cat de pe alta planeta sunt azi! Am elucidat si misterul si ghiciti de unde se aude ticaitul: de la mana mea, normal! Nu imi ticaie mana, ci ceasul pe care il port in fiecare zi si din cate vad eu acum am impresia ca ar face parte din corpul meu, mai putin ticaitul, pe care, culmea pana azi nu l-am auzit.
Voua vi se intampla sa va cautati pixul si sa il aveti in mana, ochelarii de pe nas, palaria? Si cum va prindeti, ceva mai repede ca mine sau cum?
si eu aud un ticait... o fii de la inima mea? nu cred, pt ca ea nu mai bate.
RăspundețiȘtergereO fi de la inima celor din jur, care au murit? nu. ca nici ele nu mai bat.
cred ca o fi de la ceasul de pe perete care indica ora pierderii.
O fi ceva in aer...sau cineva se joaca cu mintile noastre. :)))
RăspundețiȘtergereFrumos spus...daca nu ma insel tu esti posesoarea blogului, ma rog fostul, Atingeri pacatoase? Imi place stilul tau uneori siropos. Si apropo: Bun venit pe aici!
RăspundețiȘtergereAndreea, nimic nu e intamplator! TU trebuia sa faci curat la haine, asta era scopul, nu neaparat gasirea sandalutei....iar la mine...nu stiu!
RăspundețiȘtergereBai(formularea e nefericita), mi se intampla si mie faza asta sau cel putin mi se intampla acum ceva timp. Credeam ca e doar in mintea mea ...
RăspundețiȘtergereSe pare ca e in mintea tuturor!
RăspundețiȘtergereEu stiu ... i-am spus cuiva si mai in gluma mai in serios m-a facut nebun :/
RăspundețiȘtergereEu nu mai aud ticaitul de o buna bucata de vreme. Sa fie oare de la faptul ca nu mai port ceas? Cred ca da.
RăspundețiȘtergereCe dezastru ar fi ca ceasul de la telefon sa ticaie :) ar fi o ticaiala totala: pe strada, in parc, in metrou, la birou..."ticaitul chinezesc".
Mi s-a intamplat si mie cu ceasul. Nu il auzeam cand il purtam la mana, dar il auzeam noaptea, desi era undeva departe de mine... prin camera. Si mi s-a intamplat sa uit unde am pus pixul - aveam parul prins cu el, am uitat unde imi erau ochelarii - erau pe cap.. treburi normale, de la o varsta! :P
RăspundețiȘtergereBlestemul ticaitului ne-a urmarit si aseara tarziu. :)
RăspundețiȘtergereTu auzi ticaitu?
Nu, nu aud nimic!
Ba da, auzi, tic tic tic...ia vezi pe birou
God dam it!
Cheile, nu imi gaseam cheiele desi ma grabeam si la un moment dat mi-am dat seama ca erau undeva in fata mea. Dar mi-a luat foarte mult pana le-am vazut. De cele mai multe ori cand am momentele astea stiu ca daca ma calmez le gasesc mai usor.
RăspundețiȘtergereMultumesc lui Dumnezeu ca mi se intampla foarte rar :) !