Ticaitul revine

Da! Dupa cum spuneam ticaitul revine! Dar nu asa simplu cum a fost aici! Ci de 5 ori mai mult.

Cum obisnuiesc uneori sa imi fac ordine si disciplina printre accesorii m-am gandit sa imi scot ceasurile undeva la vedere sa nu le mai uit si sa le mai port, ca mi-e ca se supara pe mine ca il favorizez doar pe unul. Le-am pus pe o etajera in camera, langa usa, sa fie inevitabila intalnirea cu ele dimineata. 

Dimineata ca dimineata, ca stau si ma uit la ele si mi se pare ca toate se potrivesc si nu stiu ce sa port, dar partea groaznica e seara. Aseara am descoperit ca le aud pe toate, nu erau toate la fel, pe acelasi ticait, erau pe 2 ritmuri. Si ce credeti ca am facut o frumoasa parte din noapte? Am stat si le-am ascultat, caci imi era mult prea lene si prea bine in pat sa ma ridic si sa le dau afara. Chiar daca le-as fi dat afara, mai era ceva! Tot aseara am descoperit ca si ceasul de pe perete ticaie si puteam sa jur ca asta e cuminte si nu scoate nici un sunet de frica sa nu ramana fara baterii.

Promit solemn ca nu mai zic nimic de ticait, bine ca ticaitul meu vine de la ceasuri, nu din perete asa cum au cautat pamantenii pe blogul meu "se aude un ticait din baie in perete". Asta seara daca le mai prind ca sufla vreo vorba le dau afara, sa doarma pe hol cu pantofii, iar ala din perete daca nu isi tine gura, adica limbile il desfiintez, si asa am nevoie de baterii!