Parfum de amintiri

Nu stiu altii cum sunt, adica nu stiu cum sunteti voi, dar eu...imi retraiesc amintirile nu numai prin ce mi-a ramas asa vizual in minte, ci si olfactiv. Mi s-a intamplat de multe ori, trecand pe langa anumite persoane sau prin anumite zone sa asociez parfumul, mirosul mai mult sau mai putin placut cu o stare sau chiar mai multe, traite. 

In fiecare zi ma gandesc cine vreau sa fiu si cum vreau sa fiu, iar in functie de acest lucru, folosesc parfumul pe care il simt cel mai apropiat de sufletul meu in ziua respectiva. Nu mi-a placut niciodata sa folosesc zilnic acelasi parfum, poate din cauza firii mele duale, uneori schimbatoare. 

Am un parfum pe care nu ma indur sa il arunc, nu il mai folosesc, dar de fiecare data cand il miros imi aduce aminte de o iarna, de acum 7 ani. Poate ca era perioada din liceu in care incercam eu sa fiu putin mai rebela. Daca vreau sa imi aduc aminte de lunile frumoase de studentie petrecute impreuna cu 3 bune prietene, dar pentru care destinul a avut alta directie, ma reped la o alta sticluta ce inca se mai chinuie sa retina ultimii stropi de amintiri. Daca vreau sa imi aduc aminte de cea mai plina vara, cea mai energica perioada in care 3 ore de somn insemna deja prea mult si daca vreau sa imi imprim starea asta de vitalitate folosesc alt parfum. 

De 3 ani insa am 2 parfumuri de suflet. Unul pentru atunci cand sunt serioasa si trebuie sa fac multe lucruri in ziua respectiva si unul care ma defineste pe mine si scoate la iveala si pe celelalte multe Ioane din mine. Poate peste cativa ani o sa revin si o sa spun ca am trecut si de perioada asta si atunci alte mirosuri si parfumuri ma vor defini.