Lectura Placuta ( XXII )

Chiar daca am incheiat concursul, Andreea nu se lasa si ne trimite recenzii. O sa va mai recomand si eu cate ceva, dar momentan sunt prinsa in alte treburi si o sa mai lipsesc de pe blog si din comentariile voastre, pana atunci va invit la lectura.

Am ales din nou o carte cu tema biblica, de data aceasta, personajul central fiind Iuda. Desi am citit cartea convinsa fiind ca ea are ca punct de pornire Evanghelia dupa Iuda, evanghelie a carei autenticitate este inca una controversata, spre surprinderea mea, am descoperit sursele de inspiratie ale autorului in postfata destul de lunga, ce nu trebuie ignorata, caci contine detalii edificatoare cu privire la relatarile tesute cu o maiestrie literara desavarsita. Cu o ampla documentare istorica, autorul ne prezinta o alta varianta a povestilor biblice, o varianta care, intamplator sau nu, pune accentul pe ideile continute si de aceasta Evanghelie a lui Iuda, alaturi de alte scrieri antice, nerecunoscute de Biserica crestina. O poveste diferita de variantele cunoscute si acceptate, care pare sa completeze si sa lamureasca lacunele din textele biblice. Nu era o noutate pentru mine la modul de idee generala aceasta varianta ce ii atribuie lui Iuda un alt rol decat cel statuat de doua milenii, acela de tradator. Povestea il plaseaza in ipostaza de cel mai iubit discipol al lui Iisus, singurul care a fost initiat in anumite taine si singurul care ii cunostea planurile ancestrale. Atitudinea sa atunci cand este pus in situatia de a face un gest reprobabil din perspectiva umana, acela de a-si trada invatatorul, aruncandu-l in ghearele mortii, este una demna de a starni mila, insa doar putini sunt cei care ii impartasesc simtamintele. Cuprins de vinovatie, nu reuseste sa se desprinda de latura umana, ce pare a fi mai puternica decat cea spirituala. Momentul Invierii, ca element central al doctrinei crestine, apare in acest thriller la nivelul de zvon acceptat de ceilalti discipoli care il condamna pe Iuda pentru gestul sau. De fapt, se pretinde ca nu a fost vorba despre o adevarata inviere, ci de falsa impresie asupra mortii. Rasturnarea acestui mit este de natura sa scandalizeze. Argumentele aduse insa in postfata sunt dovada unui studiu temeinic, menit sa ridice semne de intrebare si sa indemne la un studiu mai amanuntit al textelor biblice, punand accent pe lacunele si contradictiile din acestea.

Fara a-mi rasturna convingerile religioase, povestea din carte mi-a placut foarte mult, ca joc de imaginatie, ca stil...decorul acela antic m-a cucerit intotdeauna. N-am citit cartea atat de usor pe cat m-as fi asteptat, initial, doar modul de exprimare m-a facut sa continui, dar pe masura ce am patruns mai mult in interiorul cartii, am devenit mult mai interesata, ba chiar captivata de ea. M-a surprins povestea de dragoste dezvaluita spre finalul cartii, ce a accentuat si mai mult dramatismul deznodamantului, cu atat mai mult cu cat episoadele erotice mi se pareau de neconceput a fi alaturate unui scenariu cu accente biblice. In ansamblul ei, cartea prezinta fapte ce traseaza un alt scenariu al istoriei crestinismului decat cel bine cunoscut...poate fi aceasta varianta atribuita profetilor mincinosi pomeniti in Biblie?...sau reprezinta adevarul respins de-a lungul veacurilor?...misterul va persista, starnind dispute si controverse, dand nastere la adepti si la adversari deopotriva.

Iuda preaiubitul, de Gerald Messadie