IMEDIAT!

Mi se intampla de multe ori sa cer ajutorul! Nu se stie cand raman fara maini, de obicei am 2, dar uneori parca am ai multe, 2 pentru pungi, 2 pentru alte pungi, una pentru telefon si alta pentru chei si inca una pentru usa.
Atunci cand mi se termina mainile si nu mai am de unde, cer una in ajutor, bineinteles cu imprumut. Si ce ti se raspunde atunci cand urli usor disperat, cu fruntea tranpirata, ochii putin bulbucati, ca nu cumva sa scapi sau sa spargi ceva "Vino repede ca nu mai pot!" ? Normal ca stiti raspunsul "Imediat!". Si in cat se transforma imediatul asta? Ei bine, uneori in deloc, dar de cele mai multe ori intr-un imediat tras de par, dilatat. 

Acum o inteleg pe mama cand in copilarie ma striga cand avea nevoie urgenta de mine, sau cand pur si simplu trebuia sa mananc. Eram undeva uitata prin curte sau prin camera jucandu-ma cu masini sau croind haine pentru papusi. 


Facand o usoara legatura cu vara care tocmai a trecut, asa am strigat si eu prin mai dupa o vacanta. Si ce credeti ca mi-a raspuns? Normal, "imediat"! Si cum era normal, imediatul nu este tocmai imediat si la mine s-a intors parca razbunarea imediatului si a venit tocmai in septembrie. 


Oficial anunt, ca o sa lipsesc ceva vreme de aici si de pe la voi, cam vreo 10 zile! O sa va transmit un zen insorit ca nu cumva sa va simtiti singuri la birou cum am fost si eu vreo 3 luni! Asa ca ne vedem IMEDIAT!