Presupun ca toti am avut in copilarie un prieten foarte bun care ne era vecin de bloc/ casa, cu el/ea ne petreceam toate zilele de dimineata pana seara, uneori chiar si noptile ca nu ne culcam pana nu dadeam o repriza de plans ca vrem sa dormim impreuna, ori la noi ori la el/ea.
O astfel de prietena am avut si eu si era vecina de vis-a-vis, era cu un an mai mare si avea un frate cu 4 ani mai mare ca ea. Ea, prin fratele ei, era biletul meu de intrare in gasca de la bloc, in jocurile lor. Altfel nu ma baga nimeni in seama, eram si ceva mai timida si uneori mai suparacioasa. Ma chinuiam sa ma tin dupa ei cand ne alergam printre blocuri in constructii, cand ne jucam "Pititea", Leapsa, "Tara, tara vrem ostasi!", "Tarile", "Ratele si vanatorii" si ajungeam in casa cu genunchii juliti.
In week-end`ul asta am dat o fuga acasa, la Urziceni, nimic deosebit in asta, numai ca era ceva mai frig plus zapada si gheata si pustiul de pe strazi. Aveam impresia ca eram intr-un oras fantoma. Cand am intrat in bloc am vazut ca cineva se muta si am recunoscut imediat cine, dupa mobila de pe hol. Apartamentul prietenilor mei din copilarie s-a vandut. Stateam in hol cu ochii pe vizor (ca o baba) si ma uitam cum niste straini scoteau de acolo ce mai ramasese din prietenia si copilaria noastra.
Majoritatea prieteniilor din copilarie, ca si a mea de altfel, s-a erodat undeva prin liceu si terminat cand fiecare am plecat la facultate si nu ne-am mai intors prea des in orasul natal. Lipita de usa imi aduceam aminte de toate fazele comice, de intamplari placute sau mai putin placute si ma simteam straina de bloc, de oras. Parca nu imi mai era locul acolo. As fi vrut sa ies si sa impiedic mutarea, sa mai dau putin timpul inapoi si sa ne mai jucam cu papusile, sa ne facem cazemata din paturi, sa construim castele din carti de joc, sa croim pentru papusi, sa facem sosele si garaje pentru masini, sa ne uitam la casete cu desene animate, sa mai rad cand fratii se mai luau la bataie, sa ne tundem bretonul si parul in baie, sa ne facem suvite cu spray sau rimell de par, sa punem pasta de pix in oja, sa ne jucam de-a scoala, sa ne costumam in tiganci si sa dansam, sa probam rochiile si pantofii mamei, sa facem prajituri si sa umplem bucataria de faina, sa facem bomboane de zahar ars sau inghetata cu iaurt, sa ne jucam la jocurile pe televizor, sa ne dam iarna, cu sania si celofanul pe dig, sa mergem la furat de cirese, sa ne udam vara din sticle, baloane cu apa .....
Ce tare era sa nu ai nici o grija! Si ce frumos era sa ai prieteni, sa te joci si umbli cat era ziua de lunga! Acum nu mai vezi in spatele blocului agitatie ca pe "vremea noastra". Promit ca atunci cand voi fi parinte sa nu uit ce copilarie frumoasa am avut si sa nu imi indobitocesc si inchid in casa, copiii. Daca vedeti ca o iau pe aratura sa ma loviti cu ceva in cap sa imi revin!
Voi cum v-ati petrecut copilaria?
M-ai facut sa devin nostalgica.Era frumos intr-adevar, dar timpul inapoi nu-l putem da. Iar copiii de azi de maine numai sunt ca noi, nu-i mai intereseaza sa se joace in felul in care se jucau cei din generatiile noastre.
RăspundețiȘtergereAmintirile din copilărie îşi au locul lor special tot timpul. Şi eu am avut o copilărie plină de viaţă şi aventuri. Am avut un prieten, vecin de bloc cu care eram zi şi noapte împreună. Din păcate acum 7 ani a plecat cu părinţii lui în Italia şi înce...încet m-a uitat. Dar amintirile rămân şi pot spune că lipsa internetului, calculatoarelor pe vremea noastră a fost benefică. Fiindcă noi avem ce povestii, pe când copiii din ziua de azi, doar counter strike, hi5, facebook, jocuri pe calculator, etc.
RăspundețiȘtergerePrimul sfat: Să îi limitezi cu calculatorul de la bun început!
Cunoasteti sau aveti prietenii care dureaza inca din copilarie, de la 4 ani asa cand inveti sa mergi pe bicla?
RăspundețiȘtergereAr trebui sa ii invatam sa se joace, sa nu stea inchisi in casa, sa alerge si sa inghete hainele pe ei acum ca tot mai e zapada.
@ Bogdan: Cu siguranta nu va sta cu ochii in el!
ce fain ca mi-ai adus aminte, nu m-am mai gandit la copilarie hehe, nici nu mai stiu de cand.mersi
RăspundețiȘtergereMi-ai adus aminte de serile in care stateam cu prietenii pana se intunecau si jucam capra noua. Parca mai ieri se intampla asta.
RăspundețiȘtergereMa bucur ca v-ati adus aminte cu placere de copilarie!
RăspundețiȘtergere