Mă mut!

Mă mut! Nu mai suport să se blocheze oricând, să se încarce greu, să mă scoată din minţi....

Cochetam de mult timp cu ideea, dar de ieri am trecut la fapte. Deci mă mut, o să stau oricum undeva pe aproape adică aici punctyochana.wordpress.com.

Cine vrea să mă ţină în lista de blogroll este rugat FRUMOS să schimbe şi link-ul. Eu mai am de adăugat, de pus draperiile, perdelele, să şterg praful, dar apoi o să mă simt ca acasă.

Nu uitaţi, o să postez doar pe punctyochana.wordpress.com

Digital Divas - când transformi pasiunea în job

În unele cazuri, la o simplă analiză vizuală a angajaţilor unei companii îţi dai seama că majoritatea lor sunt femei. În ultimele statistici femeile sunt mai multe decât bărbaţii, deci putem spune că nu mai trăim într-o lume a bărbaţilor, ci a femeilor. Hei! Nu vă luaţi de mine, nu vreau să sune prea feminist, dar e purul adevăr. 

Şi cum femeile sunt la putere acum, ce ar fi să ne sărbătorim aşa cum trebuie, într-un eveniment al femeilor şi nu de 8 martie, ci pe 26 octombrie la prima ediţie Digital Divas, un eveniment inedit dedicat femeilor din online. 

Cine vrea să afle mai multe poate citi pe site-ul Digital Divas.

De abia aştept!

Să aveţi poftă la citit!

Studiile spun că tinerii citesc din ce în ce mai puţin. Realitatea ce spune? Nu vorbesc aici de postul tv sau de realitatea povestită prin ziare, bloguri, reviste, ci de realitatea în care eu, tu, noi trăim. Mie mi se pare că lumea citeşte. Poate doar mi se pare, să zicem că e doar parerea mea.

Aseară la Absintheria Sixtina, am fost la Lectura 2.0. Invitaţi frumoşi şi oameni care citesc, aşa au spus ei şi tind să îi cred.

Despre ce am vorbit?

Cum să scoţi tag-ul

De când am pus articolul (Nu-mi place tag-ul) în care mi-am exprimat sentimentele despre funcţia Tag din Facebook, nu este zi în care cineva să nu caute pe google sau mai ştiu eu unde cum, să scoată Tag-ul. Deci se pare că nu am fost si nu sunt singura care nu doreşte să apară în pozele cu pisici, pantofi, bluze, chiloţi sau muţunei pe Facebook.

Aşa că dragilor, haideţi să vă explic şi cum să daţi remove la Tag din moment ce vă deranjează aşa tare.
Pasul 1: Daţi click pe poza cu pricina
Pasul 2: Click pe Options --> Report/Remove tag

Pasul 3: Vă alegeţi ce opţiune vreţi, adică fie îi daţi simplu remove, fie reportaţi la tata Mark.

Şi uite aşa am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea mea! Spor la destag-uit!

Ca la Rio

Cum de o luna si ceva nu mai lucram impreuna si avem job-uri la firme diferite, eu si Razvan alocam seara pentru povestile cu ultimile noutati din zi. Aseara vorbind de o cunostinta comuna, Razvan a fost inspirat sa imi descrie machiajul "Era ... ca la Rio, mai frate".

Din pacate sunt multe femei care cum pun mana pe fard, fond de ten, pudra si ruj reusesc sa-si faca un fel de pictura rupestra sau mai bine zis o masca a la Joker. Pe langa faptul ca folosesc numai culori nepotrivite, le folosesc abundent si dau pe langa. Ca si cum si-ar machia ochii in gura si vice versa.

E normal, ca nu toata lumea s-a nascut invatata sau cu un simt artistic ceva mai dezvoltat, dar ochii are toata lumea si cred ca oglinzile sunt disponibile oriunde: de la ecranul telefonului, la vitrine, masini, lifturi, baie, pana la ecranul laptop-ului etc.

De multe ori am vrut sa ii spun persoanei respective ca e usor cam portocalie-rosie-verde-albastra, dar ma bufnea rasul. Initial ma gandeam la un paun, dar paunul arata bine asa colorat. Dar asa e, sunt persoane care te transpun direct la carnavalul de la Rio numai cand le privesti. 

De ce să mă intereseze?

Fiecare e construit dintr-un alt aluat. Niciodată nu poţi să pui egal nici pe reacţie, nici pe gest, nici pe comportament, aşa că e normal ca fiecare să creadă că felul lui de exprimare în unele situaţii mai mult sau mai putin limită, este perfect.

Dar ce te faci când stilul tău creează de fapt, mai multe probleme? Şi că în loc să rezolvi, mai mult te afunzi în rahat? Cum îţi dai seama că ai luat-o pe arătură?

Am întâlnit persoane care cred că prin replicile date, gen: "aşa şi", "şi ce mai ai de zis", "acum, ce mai vrei", "dar crezi că îmi pasă că..", "de ce să mă intereseze asta?", spuse pe un ton uşor piţigăiat şi zeflemitor nu fac decât să arate incompetenţa. Când văd astfel de reacţii, am impresia că vorbesc nu cu un adult trecut prin facultate, ci cu un copil de 5 ani hotărât să te enerveze.

Îmi pun pofta-n cui!

Aproape un an de zile strângi bani, vise, idei şi nu în ultimul rând zile de concediu pentru marea escapadă. Şi când vine ora zero, când îţi pui bagajul în cală şi te aşezi confortabil pe scaun, îţi bagi căştile în urechi şi aştepţi să vezi dacă până la urmă îţi iese inima din piept de fericire. 

Ai 10 zile la dispoziţie să te fericeşti cu ce îţi pofteşte sufletul, să te trezeşti la ce ora vrei, să mănânci la 5 dimineaţa, să dormi în nisip, să inghiţi puţină apă de mare, să te usture nasul de la soare şi să mergi pe şapte cărări pe drumul spre cameră.